Miracolul petrecut în „Sâmbăta lui Lazăr”, prefaţează nu numai „Duminica Floriilor”

Ci şi Învierea Domnului şi Sărbătorile de Paşti. Părintele-profesor Constantin Necula (n.19 iulie 1970, Braşov), de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu consemnează, într-un loc de predică vorbită şi scrisă, următoarele gânduri line şi senine:

„Un început de veac nou sub semnul învierii lui Lazăr, semn al învierii noastre. Mesia vine în Ierusalim pe mânzul asinei, tocmai pentru ochii curaţi şi credincioşi ai copiilor. De Florii priviţi-vă în ochi copiii şi sărutaţi-i. Paştile lor au început. Cu ei Hristos străbate străzile Ierusalimului în siguranţă. Glasurile lor, mereu unite cu ale Îngerilor, vestind veşnicia Învierii”; „Noi postim ca să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, cu viaţă…Şi în principal să înţelegi pe unde mai eşti ca om…”; „Sărbătoarea învierii este prima duminică din orice istorie a creştinismului”; „Liturghia este prima comuniune între oameni şi îngeri”; „Paştile: O manifestare a demnităţii umane”; „Hristos învie ca să ne înveţe să fim oameni. El învie şi ne redă omenia”; „Spovedania: Reîntâlnirea cu Dumnezeu. Oamenii vin la spovedanie să spună adevărul, să se simtă liberi să o ia de la capăt. Spovedania nu este o ştiinţă, iar teologia este un fel de metaştiinţă, un pic mai sus decât ştiinţa”; „Trebuie să fim buni tot timpul. Creştinul este omul Învierii tot timpul. Dacă nu este omul Învierii moare”; „Toţi care vin la Biserică sunt tineri, de vârste diferite, dar sunt tineri”; „De ce să ducem copiii la Biserică ? Ca să se obişnuiască cu frumuseţea, într-o lume visată, într-o lume care pierde frumuseţea culorilor, pierde frumuseţea chipurilor (…) Şi ce îmi place cel mai mult că avem o biserică de pici! Să vezi puştii cum se uită la iconostas. Pentru ei Biserica are gustul pâinii şi zâmbetul părintelui”.(n.a. Frânturi de reproduceri din diverse numere ale Ziarului „Tribuna”- Sibiu)

Îi îndemn pe cititorii „Gazetei Hârtibaciului” să nu uite ca de sărbătoarea creştinească a Floriilor să îmbrace CRUCILE tăcutelor morminte ale celor dragi în ramurile înverzite şi înmugurite ale sălcilor plângătoare, scăpate, ca prin minune, din recea îmbrăţişare a zăpezilor târzii ale acestei nefireşti desprimăvăreri. Tot aşa cum se pregătesc să o facă, în „Sâmbăta lui Lazăr”, sutele de copii-culegători de tinere ramuri ai săliştenilor, însoţiţi de cântecele de rugăciune şi închinare ale venerabilului lor consătean, crâsnicul-oier Picu Pătru-Pătruţ (1818-1872): „Veniţi cu toţi, de-mpreună/ Să-mpletim şi noi cunună/De odrasle înverzite/Şi de stârpări înflorite; /O ooo…, fraţilor./Pe Isus să-ntâmpinăm/Şi lui să ne-nchinăm/Şi-ale noastre veşminte/Să le-aşternem înainte/Oooo, fraţilor…”

JOIA MARE este acea sfântă zi în care „glasul de aramă” al clopotelor bisericilor românilor credincioşi, ortodocşi şi greco-catolici, se aude, pentru ultima oară, în vremea Săptămânei Mari. Locul lor urmând să fie luat de „ecourile de Toacă ale Lemnelor Cântătoare ale Cerului”. Datina credinţei străbune spunând că limba grea a clopotelor trebuie să înceteze a mai bate până atunci când preoţii şi cantorii prind a citi din cele 12 Evanghelii, iar crâsnicii scot Crucea Mare din Altare şi o aşează în mijlocul bisericilor curat şi frumos primenite.

Aşadar, în cea de-a 6-a Duminică din Post, noi, românii ortodocşi şi cei greco-catolici, vom cinsti, prin slujbe religioase şi rugăciuni, „Sărbătoarea Floriilor”, pentru ca în ziua următoare (luni, 2 aprilie) să păşim în „Săptămâna Mare a Patimilor”, încheiată cu IVIREA ZORILOR ÎNVIERII DOMNULUI ISUS HRISTOS. Fi-va atunci începutul primei zile, din cele trei, ale sărbătorilor de Paşti

(7, 8 şi 9 aprilie).

Să fiţi troieniţi de gânduri bune şi biruiţi de bucurii! HRISTOS A ÎNVIAT !

„Buna Vestire”, duminică 25 martie 2018

Ioan Vulcan - AGNIŢEANUL