Despre spovedanie
Pocaința constă ȋn a fugi de calea cea largă a desfătărilor și a umbla pe calea cea strȃmtă și necăjită. Pocaința constă ȋn părere de rău și căință pentru păcatele făcute, cu hotărȃrea de a nu le mai face. Pocăința constă ȋn mărturisirea păcatelor la preot, așa cum vedem ȋn Sfȃnta Scriptură că Domnul Hristos, după ce a ȋnviat din mormȃnt, a venit ȋn mijlocul ucenicilor și le-a zis: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi!” Și zicȃnd acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfȃnt, cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute!” Pilde de iertare a păcatelor prin spovedanie avem destule ȋn Sfȃnta Scriptură; spre exemplu: ȋntoarcerea fiului risipitor, neosȃndirea femeii care a fost prinsă ȋn precurvie.
Apoi, mai pe scurt, Domnul Hristos spune că a venit să caute oaia rătăcită, a venit să-i mȃntuiască pe cei păcătoși care se pocăiesc, căci nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. După ce Domnul i-a tămăduit pe cei 10 leproși, i-a trimis să se arate preoților, adică un fel de spovedanie. Sfȃntul Ioan Botezătorul, ȋnainte de a-i boteza ȋn apa Iordanului pe cei veniți la el, ȋi primea să-și mărturisească păcatele, deci ȋi spovedea.
Mai ȋnainte, ȋn Legea Veche, pȃnă la marii prooroci inspirați de Dumnezeu, ca să vorbească despre pocaință și iertarea păcatelor, ȋn Legea lui Moise nu exista pocăință, ci răzbunare ȋmpotriva păcătosului. Căci așa scrie ȋn Legea lui Moise: „ ...viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mȃnă pentru mȃnă, picior pentru picior...” Ȋnsă ȋn Legea cea nouă a lui Hristos, a Evangheliei, aceste reguli s-au schimbat! Dumnezeu l-a trimis pe Sfȃntul Ioan Botezătorul mai ȋnainte, să strige: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Ȋmpărăția Cerurilor, faceți roade vrednice de pocăință!”
De aceea a lăsat Domnul Hristos această Taină: Spovedania- mărturisirea păcatelor. Spovedania se face la reprezentanții lui Hristos, la ucenicii Lui, care sunt preoții, episcopii, arhiereii. Dreptcedincioșii creștini ortodocși trebuie să se spovedească la arhiereii și preoții duhovnici.
A ne mărturisi, a spovedi păcatele este o virtute, o biruință a omului ȋmpotriva eului său, ȋmpotriva mȃndriei care este de la diavolul. Mărturisirea păcatelor este o biruință față de ȋnsuși diavolul, este una din marile virtuți ale faptelor bune. Căci ȋn clipa cȃnd am primit iertare sub epitrahil de la preot, păcatele spuse cu căință, cu lacrimi, se șterg din catastifele demonilor.
Biserica Ortodoxă serbează ȋn curȃnd Intrarea Domnului ȋn Ierusalim, care mai ȋnseamnă și intrarea Lui ȋn cetatea sufletelor noastre, ȋn inima noastră, ȋn viața noastră. Pentru aceasta se cuvine să dezbrăcăm și noi veșmintele noastre, adică păcatele noastre, să le aruncăm la picioarele Măntuitorului, căci aceasta ȋnseamnă dezbrăcarea oamenilor de veșmintele lor și așternerea lor pe cale. Să ne dezbrăcăm de omul cel vechi și de toate legăturile cele rele, să dezlegăm sufletul și trupul de legăturile păcatelor, de toate patimile și deșertăciunile omenești, de toate vorbele cele rele și murdare.
Ȋn loc de mir, ca Maria, sora lui Lazăr, să-I aducem lacrimile noastre – lacrimi vărsate cu căință pentru păcatele noastre – pentru că și noi L-am răstignit și L-am chiniut cu păcatele noastre pe Fiul lui Dumnezeu. Noi I-am pus cunună de spini, noi I-am bătut piroane ȋn mȃini și picioare, noi I-am străpuns coasta cu sulița, prin necredința noastră, prin neascultarea, mȃndria și toate păcatele noastre. Să-L luăm apoi prin Sfȃnta Ȋmpărtășanie, să-L așezăm ȋn scaunul inimii și al sufletului nostru păstrȃndu-L și ascultȃndu-L ȋn toate zilele vieții noastre, ca să fim cu El, și El cu noi ȋn veci de veci.
Pr. Marius A. Briscan
Parohia Ortodoxă Vecerd
