Editorial
Pentru oricare dintre noi contactul cu reprezentanții statului înseamnă, de cele mai multe ori, contactul cu autoritățile publice locale. Uneori cu cele județene și aproape deloc cu cele centrale.
Indiferent cu care dintre acestea avem de a face ne așteptăm să fim ascultați și să ni se rezolve problemele, pentru că de asta ne adresăm autorităților. Și indiferent că este vorba de acte sau taxe, drepturi sau obligații, ne așteptăm ca aceste probleme să se rezolve repede și eficient. Pentru că noi nu avem timp de pierdut iar funcționarii din administrație sunt în slujba mea, a cetățeanului, și trebuie să facă ce vreau eu și cum vreau eu. Oare?
Atunci când trăiești într-un grup, respecți regulile grupului. Acasă respecți regulile familiei, la școală - regulile școlii, la lucru - regulile angajatorului, în societate - regulile societății, în țară - regulile țării etc. Regulile acestea, de comun acord, le considerăm valabile pentru toți membrii grupului iar atunci când cineva le încalcă apelăm la mecanismele de justiție pe care, de regulă, le percepem ca fiind poliția și justiția. Nu ne gândim la autoritățile publice locale ca fiind mecanisme de justiție. Doar, ele nu apără legea și nici nu împart justiția.
Și totuși aceste autorități sunt primele care apără legea. Și nu doar atât. Se asigură că legea este aplicată în mod egal pentru toți. Că avem nevoie de acte la care ne obligă legea, că trebuie să plătim taxe, că suntem cetățeni obișnuiți sau persoane cu nevoi speciale, prima linie a autorității care ne asigură egalitatea în fața legii este autoritatea publică locală prin reprezentanții săi, funcționarii publici. Și aici nu mă refer doar la omul de la ghișeu, cel mai vizibil, care câteodată nici măcar nu este un funcționar public ci doar un angajat.
Trebuie să fac această distincție, între funcționar public și angajat al instituției publice. Dacă cel de al doilea merge la lucru pentru a face o treabă calificată pentru care este plătit, ca majoritatea dintre noi, cel de al doilea nu face doar atât. Prin autoritatea investită de lege, prin atribuțiile sale, prin drepturile și obligațiile prevăzute de statutul funcționarului public, acesta se situează peste nivelul unui cetățean obișnuit. Iar prima, și cea mai importantă obligație a unui funcționar public este să apere și să pună în aplicare legea sau legile care i-au fost date în grijă. Gândiți-vă la funcționarul de stare civilă, are obligația de a aplica legea de stare civilă la fel pentru toată lumea și pentru fiecare caz în parte. Gândiți-vă la funcționarul care pune în aplicare legea retrocedării proprietăților sau la cel care ne calculează taxele datorate statului. Sau la oricare alt funcționar public care pune în aplicare o lege. Și care are obligația să o aplice la fel pentru toată lumea.
Asta înseamnă profesionalism. Să știi ce ai de făcut și să-ți faci treaba, respectând și aplicând legea cu egalitate, indiferent cine este cetățeanul din fața ta - bogat sau sărac, prieten sau dușman; și, în același timp, să tratezi fiecare caz în parte cu individualitățile lui, să te asiguri că, indiferent de situație, nimeni nu este nedreptățit.
Este adevărat, nu întotdeauna avem de a face cu funcționari publici care acționează profesional. După vreo întâlnire cu un asemenea personaj ne dorim ca acesta să nu mai fie de găsit data viitoare când apelăm la autoritățile publice. Fie că ne face să ne pierdem timpul, fie că ne tratează urât sau nu ne bagă în seamă, în mod cert acel funcționar nu își cunoaște sau își ignoră obligațiile legale. Și, evident, ne așteptăm ca data viitoare să se comporte corect. Sau să fie un alt funcționar. Care să-și facă treaba cu profesionalism.
Dar, dacă un funcționar public se comportă corect, ne tratează cu respect, ne face să nu ne pierdem timpul degeaba, ne dă informațiile și indicațiile necesare să ne rezolvăm problemele cât mai eficient și în timp cât mai scurt; adică acționează cu profesionalism, de la el ce așteptări avem? Ne-am dori să interacționăm cu el și data viitoare? Ne-am dori să vedem mai mulți ca el?
Dacă pentru un funcționar care nu-și face treaba facem gălăgie și solicităm să fie schimbat, pentru un funcțional corect și profesionist ce facem? De regulă, nimic. Și, poate este firesc așa. Doar își face treaba, pentru asta este plătit.
Dar dacă, data viitoare, nu-l mai găsim la post pentru că șefii au decis că este prea corect pentru gustul lor? Adică noi ni-l dorim dar nu-l doresc șefii. Oare, așa cum am intervenit împotriva funcționarului incorect, n-ar trebui să intervenim pentru funcționarul corect? Pentru că noi îl plătim. Așa cum îi plătim și pe șefii lui. Și pe șefii șefilor lui.
Oare n-ar fi firesc să-i tratăm și noi pe funcționarii publici, șefi sau subordonați, cu aceeași egalitate și corectitudine pe care o așteptăm din partea lor?
Cătă V.
