Nașterea Mântuitorului Hristos – sensul și bucuria ce se descoperă libertății de-a alege Cerul

Îi mai țineți minte pe acei oameni la care face referire Biblia, mai exact cei din contextul Nașterii Mântuitorului, care au fost indiferenți sau împotriva Lui, despre care mai toți avem o părere negativistă? Ne întrebăm și suntem nelămuriți, cum de nu l-au primit cei de atunci pe Cel care este Fiul lui Dumnezeu? Că doar știau aceste lucruri din gurile proorocilor prin care le-a vorbit Dumnezeu că Fiul Său Se va naște din Fecioara, în Betleemul Iudeii. În pofida tuturor acelor detalii, informații și vești cu privire la Întrupare, ei totuși s-au debarasat de El, care vine atât de fragil în lume. Câtă măreție în Iubirea lui Dumnezeu! Nu dorește să forțeze libertatea nimănui, ci preferă să cerșească bunătate și de empatia virtuți ce oamenii, de care, oamenii, de când au căzut din Rai s-au aflat într-o continuă criză. O să încercăm împreună să aflăm răspunsul la întrebarea de mai sus, poate retorică, dar de un real folos pentru viața duhovnicească a fiecăruia dintre noi. Îmi amintesc o vorbă a Părintelui Arsenie Boca: „Cine s-a pregătit prin post să se întâlnească cu Dumnezeu?“ Poate acum o să speculați, spunând, cum, că doar iudeii posteau. Erau poporul ales al lui Dumnezeu! Da dar poate postul acela mulți dintre ei îl făceau din pur formalism. Fapt care vedem că-L contrariază pe Mântuitorul Hristos, având ca exemplu clar modul greșit de raportare la Dumnezeu al fariseului, pus în antiteză cu modul corect al vameșului pe care Domnul Hristos ni le descoperă până la sfârșitul veacurilor tuturor ca să fim cu băgare de seamă. De aceea, reflectând la întrebarea adresată, nu putem să deducem în acest context, că deși în exterior iudeii arătau că se pregătesc pentru primirea Împăratului lumii, îi vedem pe ei în mod surprinzător și nefericit că de fapt Dumnezeu era departe de inimă. Era doar pe buzele lor. Așa ca o mică paralelă la aceste deduceri, oare nu suntem și noi în aceeași postură ca și ei? Hristos cheamă să-L primim în Taina Potirului, dar noi preferăm să stăm departe? Oare nu ne pregătim mai mult de ceea ce ține de pomana porcului, în loc de cea a sufletului? Nu ne-am făcut și noi un Dumnezeu fals, denotând în comportamentul creștin superficial o crasă ipocrizie, sărbătorind de crăciun ceva, nu pe Cineva? Pentru că nu vrem să ne mai smerim și să ne curățăm inimile în Taina Spovedaniei- loc de întâlnire cu dragostea lui Dumnezeu, care așteaptă să redea libertate sufletelor noastre. Iată-i deci pe iudei care vor orice altceva de la Dumnezeu, dar nu mântuirea (să fie eliberați de sub robia Imperiului Roman), uitând că de fapt veșnicia cu Dumnezeu este sensul real al unei vieți împlinite pentru totdeauna. Iată-ne și pe noi care, amăgiți, alergăm de multe ori în direcția greșită, căutând pe Dumnezu, dar nedorindu-L. În cursul vieții cotidiene, parcă din ce în ce mai nefiresc mai ales în această perioadă de apropiere de Nașterea Domnului se vede cât de înfometat este omul de Dumnezeu. Uitați-vă în supermarket-uri, cum oamenii caută cu nesaț să ia cât mai multe, pentru a avea în zilele de Crăciun. Caută cu voie liberă să înlocuiască pacea cu agitația, bucuria sfântă cu beția, cumpătarea cu lăcomia stomacului, vestea cea bună, cu alte multe vești de toxinfecție. Cerul vine să ne cuprindă, iar noi suntem chemați să spunem doar DA. Am căzut de multe ori și cădem cu păcatele, patimile, grijile, neîmplinirile și eșecurile care adâncesc angoasa ființelor noastre. Să nu ne lăsăm înșelați crezând că nu putem să ne ridicăm. Deoarece, așa cum afirma și Savatie Baștovoi: „Îmi dau seama că demnitatea constă nu în a nu mai cădea, ci în a te ridica de fiecare dată după ce ai căzut.” Iar noi Îl avem pe El- cel care iubește, chiar și pe cel mai mare păcătos, dându-i șansa să se schimbe și ajutându-l. Avem tezaurul acesta atât de bogat pe care-l găsim în biserică prin viețile Sfinților care arată clar că Dumnezeu Se naște în noi ca să ne nască pentru veșnicie ca fii ai lui Dumnezeu în Împărăția Sa cea cerească. Vedem din viețile lor că nu le-a fost ușor; Sfântul Pavel zice de exempu „gunoil lumii suntem considerați” și din care conștientizăm că suntem chemați să-L mărturisim cu fapta așa cum au făcut cei trei crai, păstorii, pruncii care au murit pentru Hristos. Să ieșim din comoditatea dată de raționamentul greșit, că a fi creștin înseamnă doar a da un pomelnic, rămănând acasă sau ducându-te oriunde în altă parte în zi de sărbătoare, decât la Masa Împărăției-dumnezeiasca Liturghie. Frumosul, Iubirea lui Dumnezeu, smerenia și blândețea Sa să le lăsăm a se fi întrupate în ființa noastră. Să tânjim să ieșim din criza păcatului și a indiferenței față de Dumnezeu care e Persoană, nu un obiect magic de îndeplinire a dorințelor. Să iubim ca să fim conștineți de iubirea Lui! Hristos Se Naște, să-l întâmpinăm cu bucurie pe Cel care aduce adevărata bucurie! Amin.

Pr Andrei Iancu,

Coveș