Ce este mai important

(Continuare din numărul trecut)

Am fost, ca preot, alături de mulţi oameni în momentele lor ultime, când ei stăteau la marginea eternităţii, şi pe nici unul nu l-am auzit zicând: „Adu-mi diplomele! Eu vreau să le mai văd odată. Arată-mi premiile mele, medaliile mele, să-mi văd ceasurile de aur ce mi s-au oferit.” Când viaţa pe pământ se termină, oamenii nu se înconjoară cu obiecte. Ceea ce vrem în jur sunt oameni – oameni pe care i-am iubit şi am avut relaţii cu ei.

În momentele noastre finale noi realizăm că relaţiile dau însemnătate vieţii. Înţelepciunea ne învaţă acest adevăr mai devreme sau mai târziu. Nu aştepta ca să ajungi pe patul morţii să realizezi că nimic altceva nu valorează mai mult. Vom fi evaluaţi pe baza dragostei noastre.

Al treilea motiv pentru a învăţa să iubeşti, care se dorește a fi scop al vieţii tale, este faptul că în eternitate vom fi evaluaţi pe baza dragostei. Una din căile lui Dumnezeu de a-ţi măsura maturitatea spirituală este prin calitatea relaţiilor tale. În ceruri Dumnezeu nu va zice: „Spune-mi ceva despre cariera ta, contul de la bancă şi obiceiurile tale”. În loc de acestea El va evalua cum i-ai tratat pe alţi oameni, în particular, pe cei în nevoi”. Iisus Hristos a arătat calea de a-L iubi pe El, care înseamnă a iubi semenii Lui şi a fi părtaş la nevoile lor: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei 25.45).

Când vei trece în eternitate, tu vei lăsa toate lucrurile în urmă. Tot ceea ce vei lua cu tine este caracterul tău și faptele pe care le-ai făcut. Aşa spune Scriptura: „În Iisus Hristos… are preţ credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5-6).

Cunoscând toate acestea, îţi sugerez ca în fiecare dimineaţă când te scoli, să îngenunche la patul tău, ori stai pe marginea patului şi roagă-te aşa: „Dumnezeule, înainte de a face orice astăzi, vreau să fiu sigur că-mi voi face timp să te iubesc pe Tine şi pe alţi oameni – pentru că acesta este însemnătatea vieţii. Nu vreau să pierd ziua aceasta, în zadar”. De ce ţi-ar da Dumnezeu o altă zi dacă tu o vei pierde în zadar?

CEA MAI BUNĂ EXPRESIE A DRAGOSTEI ESTE TIMPUL

Unitatea de măsură a importanţei lucrurilor este lungimea timpului investit în acel lucru. Cu cât oferi mai mult timp, cu atât mai mult vei scoate în relief importanţa şi valoarea lui pentru tine. Dacă tu vrei să ştii priorităţile unei persoane, urmăreşte-l cum îşi foloseşte timpul.

Timpul este cel mai preţios cadou pentru că numai pentru o vreme îl ai. Tu poţi face mai mulţi bani, dar tu nu poţi face mai mult timp. Când tu oferi timpul tău cuiva, tu dai parte din viaţa ta care niciodată nu o vei avea din nou. Timpul tău este viaţa ta. Iată de ce, cel mai mare dar pe care tu-l poţi da cuiva este timpul tău.

Nu este destul să spui că relaţiile sunt importante, ci trebuie să demonstrezi aceasta prin investirea timpului tău în relaţii. Cuvintele singure nu au valoare, „Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan3.18), așa că relaţiile cer timp şi efort .

Esenţa dragostei nu este ce gândim, ori facem, ori ce aprovizionăm pentru alţii, ci cât dăm din noi înşine altora. Bărbaţii, în particular, adesea nu înţeleg aceasta. Mulţi îmi zic: „Nu-mi înţeleg soţia şi copiii. Le aduc de toate. Ce vor mai mult?”. Răspunsul : Ei te vor pe tine! Ochii tăi, urechile tale, timpul tău, atenţia ta, prezenţa ta, concentrarea ta – timpul tău. Nimic nu poate lua locul acestora.

Cel mai dorit cadou al dragostei nu este diamantul sau trandafirii sau ciocolata. Este atenţia acordată. Dragostea se concentrează aşa de intens spre altul că tu uiţi de tine în acel moment. Oriunde oferi timpul tău, tu faci un sacrificiu, şi sacrificiu este esenţa dragostei. Sfântul Apostol Pavel a modelat asta spunând: „Umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă” (Efeseni 5-2).

Tu poţi să dai fără dragoste, dar tu nu poţi iubi fără să dai. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu… (Ioan 3-16). Dragostea înseamnă renunţare – dând la o parte preferinţele mele, confortul, ţelurile, protecţia, banii, energia, ori timpul meu pentru beneficiul altuia.

CEL MAI BUN TIMP PENTRU A IUBI ESTE ACUM

Câteodată amânarea este un răspuns legitim la o sarcină banală. Dar pentru că dragostea este de mare importanţă, aceasta îţi ia prioritate de vârf. Scriptura accentuează în mod repetat, „ Aşadar, cât avem prilej, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi” (Galateni 6,10); „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5.16). „Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi” (Proverbe 3,27).

De ce acum este cel mai potrivit timp să-ţi araţi dragostea? Pentru că nu ştii cât timp va ţine această oportunitate. Circumstanţele se schimbă. Oamenii mor. Copiii cresc. Tu nu ai garanţia zilei de mâine. Dacă tu vrei să araţi dragostea ta cuiva, cel mai bine fă-o acum.

Ştiind că într-o zi vei sta în faţa lui Dumnezeu, ia în considerare câteva întrebări: Cum vei explica timpul când proiectele şi lucrurile lumii au fost mai importante decât oamenii? Cine vrei să petreacă mai mult timp cu tine? Ce trebuie să elimini din programul tău ca să faci asta posibilă? Ce sacrificiu trebuie să faci?

Cel mai bun mod de folosire a vieţii este dragostea. Cea mai bună expresie a dragostei este timpul. Cel mai prielnic timp pentru a-ţi arăta dragostea este acum.

Preot Ioan Popescu: Parohia Noiștat