Reverie

Visez...

Colindele mătăsoase ale Crăciunului

se despletesc uşor

peste visele mele.

Sufletul meu se înfruptă din ele,

îmi inundă timpanul minţii

din a Crăciunului splendoare.

Mă trezesc

abisul este tot alb,

alb imaculat.

Inima-mi zburdă prin zăpadă,

pe dealurile mişcătoare,

prin sufletele colindătorilor care trec agale

şi care au zâmbetul pe faţă cicatrizat.

Acum, că mi-am luat doza

de fericire şi de speranţã de la ei,

îmi sprijin ochii pe cer

şi-aştept...

aştept cu nerăbdare Naşterea Domnului.

MARCO NICULA,

Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita