INTERLUDIU PENTRU O ILUSTRATA CU FLORI DE CAMP

Și dacă ți-as spune că te cunosc demult, atât de demult și de departe, ca am putea trece peste iarna ningând cu funii de fluturi - în sus - cu ale tale cuvinte zămislite-n ecou, atât de aproape de zborul nostru!

Si dacă ți-aș arăta că ating pământul cu neputință și întrebări rebele, tu de câte istoviri ai avea parte când, într-un suspin prelung,, nu moartea are ultimul cuvânt ci încă Viața , când eu simt cum te cațeri pe umbra ta până ajungi la mine, lângă fereastra , unde te-am recreat din vise cenușii arse in cuptoare cu lemn de măceș târziu înflorit?

Si dacă ți-aș pune ambra pe pleoape și ți-aș spune că toamna pictează cu de-a valma stânci și păduri și iederi învolte pictează pe case...

Copii adorm visând la pâine caldă și cer, tu rechemi de demult, vântul care șterge culorile pământului trimițând în trupul lui șăgalnic-purificat, toate ploile astea deșarte?

Timpul nu trece, doar noi suntem grăbiți... fugim năuci prin amintirea copilăriei cu ochii deschiși, năuci am zis, să nu-i pierdem culoarea albastră șI aroma dulceaga cu ""I, I, I,veniți copii la vii""

Sângerează lung pădurea,lăcrimează ploaia rece, cântă frigul intre ramuri... ne va trece? când va trece?Caci fugim nebuni printre anotimpuri colorate de orbi pentru orbi, timpul nu trece , Iubita mea, doar noi suntem prea grăbiți...

Si dacă-ți spun ca te știu atât de demult si de departe că ți-am adus în sân o ilustrata cu flori de câmp, o turta dulce cu oglinjoare din târgul cel mare si o verde ramură de brad, să ning curând peste tine, iubita mea...

Sa ningem ca fluturii iarna, în sus, pe funii suave de aripi, să ningem peste case de ger...