Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul
În calendarul creştin ortodox, la data de 3 octombrie, în fiecare an, este sărbătorit Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul. Pseudonimul său de „Areopagitul”, care înseamnă „judecător”, dovedeşte despre persoana lui că era un om învăţat, cu studii înalte, fiind educat în duhul învăţăturii acelei vremi (sec. I-II). Acesta provenea dintr-o familie bună, dar păgâni. A fost căsătorit, având mai mulţi copii.
Întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel îl determină să se convertească la creştinism împreună cu familia sa. Ulterior, Sfântul Apostol Pavel îl numeşte episcop și lăsându-și familia, pleacă în mai multe călătorii misionare alături de el. Sfântul se regăseşte în Icoana „Adormirii Maicii Domnului”, deoarece la acel moment se afla acolo împreună cu mai mulţi preoţi şi episcopi. Dăruirea completă pentru Hristos a Sfântului Apostol Pavel, prin primirea muceniciei, îl determină pe Sfântul Dionisie să-şi dorească şi el o moarte mucenicească, pe care o şi primeşte prin tăierea capului său.
Deşi, există neclarităţi şi contestaţii privind opera sa, acesta a avut o contribuţie deosebită din punct de vedere teologic, prin scrierile sale ce sunt cunoscute sub numele de „Corpus Areopagiticus” (Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: „Despre numirile dumnezeieşti sau Despre numele divine”; „Despre teologia mistică”; „Despre ierarhia cerească”; „Despre ierarhia bisericească”).
Este interesant de observat că Sfântul Dionisie vorbeşte despre ordinea şi rangurile îngerilor, dar şi explică rolul existenţei lor. De asemenea, face o corespondenţă între ierarhia cerească şi ierarhia bisericească. În ierarhia cerească, îngerii sunt împărţiţi în trei grupe, şi anume: serafimii, heruvimii şi tronurile; domnii, puteri, stăpânii; începătorii, arhangheli şi îngeri. În ierarhia bisericească, se pot identifica trei triade, care la randul lor se pot grupa în trei mari Taine principale: Euharistia, Botezul şi Mirungerea; trei trepte preoţeşi: episcopii, preoţii şi diaconii; şi trei trepte secundare: monahii, credincioşii şi catehumenii.
Atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, avem mărturii despre îngeri, care au fost trimişi de Dumnezeu pentru a ajuta oamenilor (exemplul lui Lot, proorocul David, Ilie Tesviteanul, Fecioara Maria, Apostolul Pavel, etc.). Din momentul săvârşirii Tainei Sfântului Botez, omul primeşte un înger păzitor, pe care Bunul Dumnezeu i-l rânduieşte spre paza sufletului şi a trupului său, acesta însoţindu-l toată viaţa lui, călăuzindu-l pe om totdeauna pe calea rugă¢iunii, a pocăinţei şi a Bisericii.
În rânduielile liturgice, ziua de luni a fiecărei săptămâni este închinată sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor puterilor cereşti, zi în care îi putem cinsti prin săvârşirea de acatiste şi rugăciuni rânduite lor, precum şi Canonul de rugăciune către Îngerul păzitor. Acestea le găsim în fiecare carte de rugăciuni din casa creştinului.
Din păcate, în vremurile în care trăim, omul nu conştientizează importanţa relaţiei dintre el şi îngerul lui păzitor, relaţie care ar trebui definită ca prietenie, îngerii să ne devină cei mai buni prieteni, deoarece ei ne călăuzesc paşii pretutindeni şi ne păzesc de ispitele vrăjmaşului. Se roagă neîncetat Domnului pentru sufletele noastre, iar în ziua Judecăţii merge alături de sufletul nostru în faţa Domnului pentru a-l ruga să se milostivească de noi, prezentându-i faptele noastre bune: „Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și îngerii vor sta înainte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă izbăvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.” (Cântarea 8, Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului).
