Ioan Gligor Stopița – Răspuns la V Rusu
Ioan Gligor Stopița – Răspuns la V Rusu
Omul ateu
Omule, vierme gânditor din miezul ruşinii
Legat în lanţuri cu zale de hazard,
Masca ta n-o vor purta nici câinii,
Ci, chipurile tale-s volutele de iad...
Cu ochii larg deschişi, ai fost ca orbii
Care-au purtat stigmatul nimicului şi fărădelegii.
Hoitul tău nu-l vor mânca nici corbii,
C-ai fost demolatorul Credinţei şi al Legii.
Ai dorit doar săruturi aprinse de var,
Nebun după o apă bolnavă de dezastre,
În blestemat totem ţi-ai făcut altar
Şi-ai delirat vânt în deşertăciunile noastre.
Fiinţa ta păcătoasă pe gură de iad râde,
Cu spada lui Damocles sus spânzurată.
O să-ți dorești într-o zi o secure şi-un gâde,
O Moarte cu gene de hău ca amantă...
În frigul veşniciei degeaba te încrezi,
Ca un lup flămând ce urlă-n endocranii,
Te pierzi în nopţi albastre cu eterne zăpezi,
Încremenind în dezmăţul secundelor, cu anii.
Vei putrezi ca o eminenţă cenuşie nebună,
Într-o istorie urlată în erele de vid,
Absurdele victorii îţi vor pune cunună,
Ca îmbătat să arzi în trăsnetul morbid...
Agnita, 25 martie, de Bunavestire, 1970
Dialog cu ateul X
SI-GUR, toţi ne tragem din maimuţă!
Exclamă insul X c-o morgă de ciclop.
Ce să zic? S-ar putea, păgâne tăicuţă,
Deja, eu văd în tine un pitecantrop!
Şi-ţi spun că nu există niciun Dumnezeu
Cum nu există cuget în vierme sau andive...
Ce să zic? Tu însuţi pari un cinic zeu
Ce te-ai născut cu ajutor de laxative.
E-o nebunie şi sărutul de icoane sfinte
E-acelaşi material c-un tablou de nemernic;
Ce concluzii tragi şi ce învăţăminte?!...
Ce să zic? Când dai sărutul tău puternic
Nevestii, pe obraz, pe gură sau pe frunte,
Să-l dai mai bine între fese, materialul e identic!
SIBIU, 26 decembrie 1992
