La vremea când au prins în pârg ciorchinii

La vremea când au prins în pârg ciorchinii

Mustu-n vie a-nceput să fiarbă

Cu sete buzele pornesc să soarbă

Nectaru-aprins sub bolţile luminii.

Te-am strâns în braţe când în vie-amurgul

Şi-aduna în saci misteru-n valuri

Din cer lumina îşi umplea pocaluri

Ne legăna în braţe taumaturgul.

Cu pumnii strânşi am tescuit licoare,

Boabele-au stors hohote de lacrimi,

Şuvoiul se scurgea pe umerii în floare

Îmi eşti, aleaso, un zăduf de patimi