GÂNDUL

GÂNDUL

Ioan Ghip

Am trimis pe vale gândul Printre flori, printre albine, L-am chemat,dar nu mai vine.

Rătăcind așa hoinar Cum îl știu e dus departe La izvor s-asculte șoapte

Și urcând mai sus prin codru Din tăcutele poiene, Cine poate să-l mai cheme?

Poate ascultă fermecat Ciocârlia-n slăvi cum cânta Tril în doru-i ce-o frământă

Poate rătăcește-n codru Pe poteci de el știute Basme-n codru să asculte

Poate-admira căprioare Cu ochi mari, adânci si negri Sau ascultă mugind cerbii

Sau, urcată sus la munte Printre tufe de afine Și izvoare cristaline,

Poate stă și ascultă-n tufe Triluri de privighetoare Fermecat de luna plină, când răsare.

Poate doarme pe vreo creangă Legănat de-o adiere, Sub luciri de mii de stele.

L-aș chema-napoi să vină Dar mă tem ca-i prea departe Și-i dau gândului dreptate.