POEZIE

Răsărit pe Hârtibaci

Metafora,

înger hârtibăcean,

își ascunde comorile în roua dimineții,

mireasa cuvântului.

Cerul își așază bijuteriile.

E bal în inima mea,

Hai să dansăm

desculț în iarba moale…

Rugăciune

Stau în cuvânt

așa cum stătea bunica

cu mâinile în aluat

când frământa pâinea.

Urare

Să ai inima

ca o pită de casă!

Pictură

Mi-a rămas sărutul,

aripi de fluture,

pe umărul tău stâng

lângă cascada de bazalt.

Dimineața privirea mi-am uitat-o

în cuibul cald,

metal fierbinte

din tablourile suprarealiste ale lui Dali,

când ultima atingere

a fâlfâit lângă o fragă coaptă.

Francisc Lorinczi