FRAȚII GRECU, ILUȘTRI REPREZENTANȚI AI ICONARILOR ORTODOCȘI PE VALEA HÂRTIBACIULUI

Pictura românească în Țara Românească s-a inspirat din cea bizantină și s-a dezvoltat odată cu trecerea timpului primind modelări noi moștenite din trecutul istoric al țării noastre.

Prin arta brâncovenească s-au intensificat legăturile culturale dintre țările române. Noile lăcașe de cult ridicate în aceste vremuri tulburi pentru credincioșii ortodocsi din Ardeal aveau nevoie să fie înfrumusețate de pictori pricepuți. Astfel au apărut mici dinastii de zugravi țărani, care în secolele XVIII-XIX, prin râvna lor, vor împodobi sute de biserici și vor făuri nenumărate icoane, cu un meșteșug inconfundabil.

Arta brâncovenească se întâlnește cu geniul creator popular în opera pictorilor Grecu care o vor transfigura într-o formă nouă populară. Pictura lor poate fi pusă în directă legătură cu tradiția post-brâncovenească a centrelor artistice de la sudul Carpaților. Nu se cunoaște în mod cert obârșia familiei Grecu dar tradiția satului Săsăuș arată că ar fi originari din satul Arpașul de Jos de unde ar fi venit să picteze biserica din Săsăuș, stabilindu-se in cele din urmă în acest sat, fapt arătat și din modul lor de a se semna:”Grecu ot Săsăuj”.

Din acest loc au dezvoltat stilul local al picturii mural-religioase, un stil propriu, din îmbinarea celui bizantin cu elemente decorative transilvănene. Timp de aproape un sec. (cca.1780-1783) trei generații din această familie au zugrăvit biserici din zona Ardealului (Valea Hârtibaciului și Țara Oltului).

Din prima generație ,care activează conform cercetătorilor„ încă înainte de anul 1800[1] fac parte frații Nicolae și Alexandru Grecu instruiți la Hurezu pe lângă Pantelimon Zugravu care a pictat și în Ardeal, activitatea lor prelungindu-se până în cel de-al doilea deceniu al secolului XIX”.

A doua generație formată din descendenți și în același timp elevi ai primilor pictori din familia Grecu este formată din fiul lui Nicolae, „Nicolae Zugravul”și Gheorghe și vor acționa din primul deceniu al sec. XIX ca pictori independenți.

În a doua jumătate a sec. XIX activează ultimul descendent al familiei Grecu, Vasile „a cărui pictură este de factură populară”[2] și căruia i se mai spunea și „spătarul”pentru că lucra spete de război.

Dintre operele păstrate de la această famile de artiști conform puținelor informații oferite de literatura de specialitate prezentăm picturile murale de la bisericile din Săsăuș, Mohu, Sărata, Colun, Fofeldea, Arpașul de Sus și de Jos, Țichindeal, Voievodenii Mici, Cornățel, Streza-Cârțișoara și porțiuni din bisericile din Sadu, Ilimbav, Axente-Sever și Cârța. Amintim câteva caracteristici din pictura renumiților zugrafi referindu-ne la stil, culoare și scene biblice la unele biserici in care și-au transpus arta.

Tehnica de execuție a picturii este in „fresco” cu o vioaie gamă cromatică în care predomină rosul și griul și în care galbenul are o stralucire cu totul aparte motiv pentru care Dr. Elena Popescu, muzeograf la Muzeul Brukenthal apropie galbenul celor din familia Grecu de albastrul de Voroneț.

Își preparau culorile singuri și nu lucrau cu șablonul sau după modele. Le cumpărau sub formă de pulbere, prafuri și le prelucrau singuri, amestecându-le cu apă. La unele culori adăugau și albuș de ou. După ce pictura murală se usca, era frecată cu un corn alb ,ca să strălucească. Aplicau apoi un strat de firnais(denumirea veche a petrosinului), să fixeze și să protejeze pictura.

Inventivitatea, simțul narativ,fantezia creatoare la redarea scenelor biblice dăruiesc o lumină deosebită lucrării acestor pictori aratând că respectau în general planul iconografic și canonul ortodox. Sunt redate cu expresivitate aspecte din viața contemporană cu ipostaze sufletești de credință, adorație, milă,căință,durere și sentimente negative ca:viclenie,trădare, lăcomie, îndoială.etc. Deosebit de interesantă în iconografia picturii murale a pictorilor Grecu este inserarea de elemente laice ce conferă un caracter narativ picturii, ilustrând stări sufletești de înălțare sau dimpotrivă sentimente negative caracterizante pentru personaje sau proteste împotriva asupririi românilor.

Inventivitatea lor i-a condus la folosirea ,în scene sfinte, a unor elemente narative preluate din istorie, cum ar fi tortura lui Gheorge Doja, scenă imaginată cu mijloacele de tortură a acestui moment istoric și Patimile Mântuitorului, în bisericile din Fofeldea, Țichindeal și Colun, în care soldații din scenă sunt îmbrăcați în uniforme habsburgice sau turcești, aspect ce sugerează intenția artiștilor de a prezenta factorul sau cauza suferinței poporului român. Tot în aceste biserici, în scena purtării crucii, Simon Cireneanul este un om îmbrăcat în port local românesc, la fel ca și scena din „Duminica Orbului”,iar în scena „Duminica Samarinencei”, în fundal, femeia samarineancă este îmbrăcată în haine de epocă ca o femeie înstărită.

Spiritul creativ inspirat din realitatea vieții „este relevant și în pictura care îl prezintă pe Iosif între cei doi slujitori ai faraonului de la biserica din Mohu.

Unii istorici identifică în cele trei persoane biblice îmbrăcate în port popular românesc episodul detenției lui Horia, Cloșca și Crișan.

La biserica Adormirea Maicii Domnului din Săsăuș (1780) ne întâlnim cu prima pictură a fraților Grecu din cele cunoscute, terminată după cercetători pe la 1800. Ea a fost pictată de membrii din prima generație Nicolae și Alexandru Grecu și a constituit un reper în orientarea descendenților lor în registrul picturii murale, pictate de aceștia în sudul Transilvaniei, formându-se un adevărat stil Grecu particular și originar.

O parte din firidele din exterior sub spoială prezintă urme de pictură. Sub turn se păstrează un fragment cu scena Judecății.Este foarte important acest fragment,care ferit de fum, de condens și de ploi, păstrează desenul și culorile în toată prospețimea lor. Deosebită este scena pogorârii la iad din naos cu inscripția în slavonă când au scos pe Adam din cuptor.

Chiar dacă nu se mai păstrează pictura din pronaosul acestei biserici datorită cutremurului din 1944 pictura din Săsăuș este frumoasă apropiată de stilul originar bizantin, constituindu-se ca una din comorile bisericești și naționale.

Din armonia de culori se desprind mesajul teologic, temele și interpretările dogmatice. Spre exemplu cămașa albastru volatilizat a îngerului și a Tatălui, simbolizează pe cel infinit și nedefinit,cămașa Mântuitorului,roșu sângeriu, evocă jertfa iar verdele este prezentat ca simbol de viață pentru Duhul Sfânt.

Prin dăruirea și efortul depus la înfrumusețarea bisericilor, frații Grecu au lăsat un valoros document istoric-național, care va reprezenta un mijloc de creștere sufletească, creștină ortodoxă petru toți cei care se vor bucura de arta lor.

Pr. Copăcianu Alexandru - parohia Săsăuş