Editorial
A devenit o tradiție ca lunile iulie și august să devină principalele luni din an în care să ne petrecem concediul de vară. Pentru că, tot ca un fel de tradiție, avem două concedii – de vară și de iarnă. Dacă iarna perioada de concediu este dictată de sărbătoarea de Crăciun, o sărbătoare a tuturor creștinilor, peste vară ne dictăm singuri în ce perioadă vrem să mergem la plajă.
Deși vara – ca anotimp – are trei luni, deși vremea caldă se poate întinde din martie până în septembrie, cele mai importante luni ale concediului de vară sunt iulie și august. Este adevărat că uneori opțiunile privind concediul ne sunt limitate de angajatori care își opresc activitatea în această perioadă dar, de cele mai multe ori această perioadă este alegerea noastră. Mă refer aici în mod special la compatrioții noștri care lucrează în străinătate și care vin în țară de Crăciun, iarna, și la sfârșitul lui iulie și începutul lui august, vara.
Veți spune ”Bine, bine dar ce ai cu oamenii ăștia? Muncesc în țări străine, departe de casă, au dreptul să își facă și ei concediul acasă, ca tot omul, când vor.”
Sunt de acord cu dumneavoastră. Să vină să-și petreacă concediul. Să-și viziteze rudele, să călătorească prin țară, să stea cu burta la soare la mare sau la munte. Sau să stea la umbra viței de vie din curte. Dar ei nu pentru asta vin în țară. Sau, nu doar pentru asta.
Marea majoritate vin în concediu în țară pentru o săptămână, maxim două. Și în astea maxim două săptămâni vor să-și preschimbe actul de identitate care ”i-a scăzut”, să-și ”renoveze” pașaportul, să-și preschimbe permisul de conducere, să obțină certificatul de naștere sau căsătorie de tip nou, să transcrie certificatul de naștere al copilului născut în străinătate, să … să … să … Și, dacă mai este timp, să tragă o fugă până la Mamaia, sau la Bran, sau la Sovata sau mai știu eu unde. Și să-și vadă și rudele sau prietenii sau cunoștințele. În două săptămâni. De cele mai multe ori într-o săptămână.
Și, uite așa, ne alegem cu sute de oameni care stau la cozi de la 4 dimineața pentru un buletin sau pașaport. Și cu oameni supărați că statul român își bate joc de ei, că nimeni nu-i ajută, că ei trebuie să se întoarcă la muncă și dacă nu pot își pierd slujba și de vină sunt ”ăia de la ghișeu” pe care ei îi plătesc …
Iar eu încep să mă întreb. De ce vin oamenii ăștia în România? Nu spun ”acasă” pentru că de multe ori chiar ei spun că ”acasă” pentru ei a devenit țara adoptivă. (Li se potrivește foarte bine vorba latină ”Ubi bene, ubi patria” adicătelea ”unde ne e bine acolo ne patria”.) Uneori nu o spun direct. Spun doar ”acolo la noi în …” Puneți dumneavoastră în locul punctelor Spania, Italia, Germania sau orice altă țară. Deci, de ce vin în România? Să-și petreacă concediul? Să-și vadă rudele și prietenii? Sau să-și rezolve problemele cu actele? Personal cred că vin doar să-și rezolve problemele cu actele. Familia și prietenii sunt ceva colateral. Dacă au timp de ei ok dacă nu… Mai și selectează puțin. ”La ăștia mergem acum… la ăștia data viitoare.”
Mai importante sunt actele. Au permisul expirat de vreo două luni, pașaportul de jumătate de an iar buletinul, ce să mai vorbim, doar de vreo cinci ani. Este adevărat. Au acolo ambasadă sau consulat dar cum să se învoiască să se ducă să-și rezolve cu actele? Nu-i lasă patronul. Își pierd slujba. (Oare patronul acela cum le face contract dacă ei nu au actele în regulă?) Lasă că vin în țară și într-o săptămână rezolvă tot. Că doar, în România, dacă ”împingi” ceva la un ghișeu se rezolvă orice. Și dacă nu se rezolvă fac scandal, că ei îl plătesc pe funcționarul de la ghișeu, nu-i așa?
Ei bine, nu-i chiar așa. Nu se mai rezolvă de mult timp ceva dacă ”împingi”. Iar funcționarul de la ghișeu este plătit din banii celor care muncesc în România, care plătesc taxe, impozite, tot ceea ce un bun cetățean datorează statului din care face parte. Când trăiești în altă țară te supui regulilor de acolo. Acolo plătești taxe și impozite. Pe funcționarul de acolo îl plătești nu pe cel din țară.
Ești în continuare cetățean român. Cetățenia nu ți-o ia nimeni (decât dacă faci vreo boacănă mare de tot gen spionaj sau dacă renunți de bună voie la ea). Dar a fi cetățean român, sau cetățean al oricărei țări, înseamnă și obligații nu doar drepturi. Ai obligația de a-ți plăti datoriile către statul român. Ai obligația să îți preschimbi actele la termen, ai obligația de a anunța statul român dacă te căsătorești, divorțezi sau naști un copil în străinătate. Ai obligația să-ți planifici timpul și ce ai de făcut fără să-i încurci pe alții.
Nu să vii în țară în concediu (cică) două săptămâni pe an ca să faci cozi de sute de persoane și să strigi că funcționarul de la ghișeu (funcționar care nu poate merge în concediul la sfârșitul lui iulie sau începutul lui august din cauza ta) nu-și face treaba pentru care, zici tu, este plătit din banii tăi.
Reține, te rog, stimate cetățean român care locuiești în străinătate că omul de la ghișeu nu este plătit de tine ci de cei care au rămas în țară, care încearcă să schimbe ceva muncind din greu și care plătesc taxe în țara asta din care tu ai plecat în altă parte ca să duci o viață mai bună. Și tot ei îl plătesc și pe funcționarul de la ambasadă sau consulat, cel care onorează obligațiile statului român față de tine românul aflat în străinătate.
Te rog, stimate cetățean român care locuiești în străinătate, data viitoare când îți planifici concediul de odihnă ca să îți faci tot felul de acte în țară sau să îți rezolvi tot felul de probleme cu statul român rămase nerezolvate de ani de zile, adu-ți aminte că toate aceste probleme se pot rezolva în cursul anului la ambasadă sau consulat.
Lasă-ți concediul să fie concediu când vii în țară.
Cătă V.
