REVEDEREA SAȘILOR DIN MOARDĂȘ
”N-a ști nimeni că m-am dus, numa’ or vedea că nu-s”
Așa cum nu se știe niciodată când ultima rândunică pleacă spre alte meleaguri, nici locuitorii Moardășului nu și-au dat seama când a plecat ultimul sas. Și-au înstrăinat toate proprietățile cu gând să nu mai revină și au plecat să-și facă rosturi mai bune pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor. În urma lor a rămas biserica înconjurată de zidurile vechi și de un turn, ce nu mai aveau ce apăra.
Satul Moardăș (săsește Muardesch, germană Mardisch) aparține de comuna Mihăileni, pe Valea Buii, o frumoasă zonă cu potențial turistic neexploatat, se află la 1 km de drumul județean 141 A, ce leagă Valea Hârtibaciului de zona Târnavei Mari.
Biserica evanghelică, având hramul Sf. Nicolae, a fost construită în secolul XIV și după plecarea enoriașilor săi, a intrat într-un proces de degradare rapidă. Apa ce pătrundea prin acoperișul spart, a afectat structura de lemn a acoperișului și prelingându-se pe ziduri a început să strice și interiorul vechii construcții.
În urma unei vizite prin satul natal, profesorul Fritz Roth și-a dat seama de gravitatea situației și i-a alertat pe consătenii lui din Germania, iar asociația mordășenilor ”HOG Mardisch” a hotărât să intervină pentru a-și salva cea mai respectată și îndrăgită amintire. Au donat bani pentru reparația urgentă a acoperișului și i-au împuternicit pe Friz Roth și Fritz Zinc să se ocupe.
Bugetul redus nu le-a permis angajarea unei firme din România și au solicitat sprijinul unei școli de maiștri constructori din Munchen. Profesorii acesteia, specializați pe diferite meserii, au venit la Moardăș unde au înțeles că este o oportunitate ca elevii lor să învețe tehnicile vechi de construcție cu piatră și mortar fără ciment.
După ce s-a reparat acoperișul lucrările au continuat atât în interiorul bisericii cât și la zidurile exterioare, inclusiv turnul și zidul de apărare. Pentru aceste lucrări au primit donații din diverse surse, inclusiv de la Ambasada Americii.
Patru generații de elevii din Munchen, viitori maiștri constructori, au venit în Moardăș însoțiți de profesori și cu multă migală au așezat la loc pietrele din vechile ziduri și au învățat tehnica constructorilor sași de acum 800 de ani. Pe lângă asta au cunoscut o parte din România și le-a plăcut. Au vizitat cetățile, mănăstirile și munții și le-a plăcut peisajul și oamenii, dar mai ales mâncarea făcută de mama Amalia, inclusiv mămăliga cu sarmale și ciorba cu tarhon.
Cu ocazia întâlnirii sașilor de la Sibiu, peste 90 de mordășeni au venit cu să revadă locurile natale, să se întâlnească cu amintirile copilăriei. Au venit cu emoții să regăsească locul în care au fost confirmați creștini evanghelici. Și nu mică le-a fost bucuria să regăsească vechea biserică așa cum o știau iar aceasta să-i primească curată, cu cărțile sfinte așezate pe pupitre și cu preotul care a oficiat Sfânta Liturghie.
Au urmat alte momente plăcute, inclusiv petreceri ca în vremurile de demult, cu cântece și dans, organizate în casa parohială reparată și amenajată și ea odată cu biserica.
Din păcate de la aceste evenimente a lipsit Fritz Roth, cel care s-a ocupat cel mai mult de repararea bisericii. Motive familiale nu i-au permis să vină la această întâlnire de suflet. Mesajul lui a fost transmis mordășenilor de către Fritz Zink: ”Dragi consăteni, suntem convinși că în aceste zile fiecare dintre voi a avut ocazia sa reînvigoreze amintiri vechi sau, si aici mă gândesc mai ales la copii și tineri, să descopere locuri și lucruri transilvănene fermecătoare. Sper ca fiecare să poată lua cu el la plecare câte ceva de neuitat. Va dorim la toți o serbare plăcută!”.
Sașii din Moardăș au plecat din nou dar acum au lăsat un loc în care pot veni și se pot regăsi când îi apucă dorul.
I.Bârsan
