Sânziene

"Hai mai bine despre copilărie sa vorbim" spunea harul humuleștean și avea dreptate. Poate de aceea azi mi-am amintit cu drag și cu un surâs în colțul gurii de ziua de Sânziene-Sunzuiene, cum zic agnițenii.

Ziua asta era specială! De dimineață ori chiar în ajun, noi ,copiii de pe Grivița, plecam pe câmp, pe Floisa, în Chelcer ori Bobăl sau Ghirisberihi ca să strângem buchete imense de sunzuiene galbene ca soarele verii ce tocmai urma să înceapă, margarete ochioase, clopoței gingași și scaunu popi cu roșul lor scânteietor de catifea regală. Din sunzuiene împleteam coronițe pentru fiecare membru al familiei. Ele trebuiau aruncate pe acoperișul casei și cu câtă emoție le aruncam! Credința era că nu trebuia să cadă niciuna! Cea care cădea arăta că cel caruia îi era dedicată... o să moară! Ne speriam! Așa că înșelam soarta și repetam aruncarea cu mai multă dibăcie, cu mai multă atenție, ba uneori, schimbam... proprietarul coroniței căci ni se parea mai cinstit "să plece"mai întâi bunicii, fiind cei mai în vârstă în locul părinților ori copiilor.

Din sunzuienele rămase, făceam o cruce pe care o împodobeam cu florile de câmp culese. La ele, la florile transformate într-o cruce aurie, adăugam trandafiri și bujori ori crini sau alte flori din gradină. Toată lumea se străduia să facă cele mai pestrițe și înflorate cruci! Niciodata nu am reușit să le întrecem pe vecinele noastre - mama Toie(Corfaru) cum îi ziceam noi, crucea ei era mereu mirositoare și chiar și acum, încă simt mirosul parfumat al trandafirilor ei roz din care se putea face și delicioasa dulceață, ori pe cele patru ori cinci doamne ”bătrânele” lui nenea Pavel (Pavaloaiele), a caror grădină era plină de flori de tot felul, dar mai ales pe Marioara și Lelița și ele meștere pricepute în alcătuirea acestei podoabe efemere care rămânea pe portița casei o vreme până când, căldura verii, o transforma, o ofilea și îi răpea strălucirea. Dar ce plăcut era efortul și pasiunea noastră de copii mai ales că deja eram în vacanță, iar la amiază în jurul șipotului "dansau" roiuri de fluturi de toate felurile și toate culorile căutând puțină racoare, în timp ce la umbra caselor de pe partea dreaptă (cum urci pe Grivița), noi copiii, potopiți de căldură, ne opream jocul și ne lăudam cu "isprăvile" de peste zi.

Dar asta e o altă poveste, azi am retrăit doar solara și fermecata sărbatoare a SÂNZIENELOR și mă bucur că obiceiul străvechi, cel puțin pe strada copilăriei mele se păstrează, după cum mi-a confirmat prietena și vecina mea Marilena.

Sunt sigură că și voi aveți amintiri la fel de proaspete și plăcute despre anii aceia.

Să aveți o zi de Sânziene cât mai specială!

Victoria Moldovan