Ziua cea mai lungă a fiecărui an…

… şi noaptea cea mai scurtă, sunt trecute în calendarul fiecărui an în data de 21 iunie. Direnţa orară, fiind de la an la an, de doar câteva minute sau secunde, întunericul izbutind cu greu să „răpună” lumina Soarelui. Şi este firesc să fie aşa de vreme ce amintita dată marchează sosirea Solstiţiului Astronomic al Verii. Adică, a începutului celui mai călduros anotimp din an, în 2017 „debutul” petrecându-se, după ora Bucureştiului, în dimineaţa zilei de miercuri, 21 iunie, ora 7 şi 24 de secunde, atunci când Soarele se afla în culminaţia lui. Urma să fie, aşadar, cea mai lungă zi din an.

Căutând şi găsind răspunsuri cât mai exacte la năstruşnica întrebarea: care să fie principalele „cauze” naturale ale producerii Solstiţiului de Vară, oamenii de ştiinţă au demonstrat că axa polilor păstrează o poziţie aparent fixă în spaţiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul ecliptic). Datorită acestui fenomen astro-fizic, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un întreg an, generând, la latitudinile medii, acea vizibilă şi tulburătoare inegalitate a duratei zilelor şi nopţilor, precum şi repetata succesiune a anotimpurilor.

După momentul Solstiţiului de Vară , 21 iunie, durata iluminaţiei zilei începe să scadă până la Echinonocţiul de toamnă., adică la 22 septembrie, ora 23: 02, când ziua devine egală cu noaptea.

Aceiaşi oameni de ştiinţă (astronomi, fiziceni, matematicieni, meteorologi) vin şi ne spun, argumentându-ne, că în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers. Ca urmare, când la noi durata zilei-lumină scade, iar nopţilele devin tot mai lungi, în emisfera sudică a Pământului ziua creşte, iar noaptea scade.

Notă: Aşadar, după ce trec zilele legendare ale „Mărţişorului”, „Babelor”, „Moşilor” şi „Zăpada mieilor”, la noi soseşte Echinocţiul de Primăvară (20 martie), urmat de Solstiţiul de Vară (21 iunie), perioadă în care durata zilei este la cota ei maximă, iar cea a nopţii la minim. Însă numai pentru latitudinea nordică a Terrei, în cealaltă emisferă a Pământului acest fenomen astronomic inversându-se. Astfel: când la noi vine vara, acolo începe iarna astronomică.

A consemnat, fără a-şi asuma nici un merit ştiinţific, Ioan Vulcan-Agniţeanul

Sibiu, miercuri, 21 iunie 2017