STRIGĂTURI CE SE STRIGAU IARNA LA ŞEZĂTOARE ÎN SĂSĂUŞ

STRIGĂTURI CE SE STRIGAU IARNA LA ŞEZĂTOARE ÎN SĂSĂUŞ

Culese de prof. Mircea Drăgan Ochii mei ş-ai badiului, Tufa măghiranului. Ochii mei ş-ai tăi, bădiţă, Ca un fir de lămâiţă! Măi bădiţă, ochii tăi, Ca cireşele-n altoi, Care-s coapte la pământ Şi nu-s ajunse de vânt. Care-s coapte la răcoare Şi nu-s atinse de soare! Ochii badii mi’ mi-s dragi, Că-s frumoşi ca două fragi. Şi-s negri ca două mure Care cresc vara-n pădure! De n-ar fi badiu´ frumos, N-ar fi ficiori mânioşi. Dar bădiţa-i ca o stea, Ficiorii nu-l pot vedea. Nici fetele, nici ficiorii Nu-i pot vedea ochişorii. După bădişoru’ meu La multe le pare rău. Măcar că nu-i frumos tare, Da’ la multe rău le pare. Duşmanele vreau să mor Să le las pe badiu´ lor. Da’ eu, de-oi muri pân’ mâne, Badiu lor nu le rămâne, Că pe badiu-l duc cu mine. Şi-l bag cu mine-n pământu’ Ca să-mi ţâie de urâtu’! Badiu´ meu ăl cu plăcere, De te-ai face-o tabachere; Tabachere cu tăbacu, În sânul meu să te bagu. Tabachere cu smochine, Să te port în sân la mine! Lasă-te, bade, de mine, Că şi eu mă las de tine. Lasă-te, să fim lăsaţi, Că nu suntem cununaţi, Nice cu aţă legaţi. Io cu io şi tu cu tu Şi amândoi mai mult nu! Mă miram ce-mi place mie: Măru’ roşu din hârtie, Badiu´ care ştie scrie; Măru’ roşu pădureţu, Badiu´ nalt şi albineţu. Măru´ roşu din pădure, Bădiţu’ nalt şi subţire! Vino, bade, când te-aştept, Să-ţi pun două flori în piept. Busuioc şi rozmarin, C-amândoi să ne iubim. Vină, bade, joi sara C-atuncea-i dulce gura!