PĂPĂLUGA

Între obiceiurile agrare în desfăşurarea cărora apa joacă un rol de prim ordin, Paparuda ocupă un loc distinct. Primul a descris-o Dimitrie Cantemir, în Descripţio Moldaviae şi a fost înregistrată mai ales în a doua jumătate a secolului trecut. Termenul cel mai vechi, care, în Ardeal, este folosit şi în prezent, este păpălugă, el denumind, şi ritualul, şi personajul principal al acestuia. În sudul şi sud-estul României, se spune paparudă. În ceea ce priveşte structura obiceiului, întâi de toate trebuie amintită masca verde, care reprezintă spiritul antropomorf al vegetaţiei. Masca era obligatorie şi era întrupată de o persoană ce se dezbrăca de haine şi era acoperită cu frunze verzi. Masca, însoţită de una sau mai multe persoane, era purtată pe uliţele satului şi intra în curţile gospodarilor. Acolo, în ritmul cântecului Paparudei şi al bătăilor din palme ale grupului, masca juca şi gazdele o stropeau cu apă (udarea rituală).

Păpălugă, lugă, Ieşi afar’ şi udă; Cu găleata - leata Cu bota de apă. Ş-acum noi să tot cântăm, Pe Domnul să lăudăm. Să vă deie sănătate, Coşuri pline de bucate. Şi să prăsiţi găini multe, Să nu vă-ncapă-n curte; Şi găinile să ouă, Să ne daţi şi nouă două! Baciu Elena, 81 de ani, Ruja, nr. 166, 5 VI 2008 Păpălugă-lugă, Ieşi de ne udă; Cu găleata-leata, Cu bota cu apa ; Să semănăm grânele, Să le secerăm. Să facem covrigi Să dăm la voinici. Să facem colaci Să dăm la săraci. Marcu Victoria, 84 de ani, Agnita, 29 V 2008 Păpălugă, lugă, Ieşi afar’ şi udă; C-o mână de ouă, C-o găleată nouă. Să facem păpuşe Să dăm la mătuşe. Să facem crestate Să dăm la sărace. Să se ude holdele, Să se facă grânele. Armean Rafira ( Hira lu’ Ionel),76 de ani, Agnita, 24 V 2008