Pacea de la Schitul Chirpăr

Schitul Chirpăr, aflat la 60 de kilometri de Sibiu, 15 kilometri de Agnita şi 15 kilometri de Arpaşul de Jos, este unul dintre cele mai recent înfiinţate aşezăminte monahale din Arhiepiscopia Sibiului. În apropiere, la 5 kilometri, pe teritoriul localităţii Săsăuş a existat un schit care a fost distrus sau ars la 1762 de generalul Buckov, în acţiunea de distrugere a aşezămintelor monahale promovată de Curtea de la Viena, aşa cum relatează istoricul bisericesc Ştefan Meteş, în lucrarea "Mănăstirile din Transilvania". Iniţiativa construirii unui aşezământ monahal la Chirpăr aparţine doamnei Mioara Stănuleţ, originară din localitate, care a obţinut aprobarea şi binecuvântarea arhierească a Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la data de 19 iulie 2008.

Obştea monahală formată din cinci maici locuieşte într-un corp de clădire unde se află chiliile, paraclisul, trapeza şi bucătăria. Obştea a venit la Chipăr în 2010, din părţile Banatului. S-a stabilit, astfel, ca aici să fie un aşezământ monahal de maici, iar stareţă a fost numită monahia Arsenia Arionesei. Primul hram s-a sărbătorit pe 19 iulie 2010, când se face pomenirea Sfântului Serafim de Sarov, Sfânta Liturghie fiind săvârşită de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, însoţit de arhimandritul Visarion Joantă, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, şi alţi preoţi din parohiile învecinate, în prezenţa a câtorva sute de credincioşi. Schitul are două hramuri. Sfântul Serafim de Sarov se serbează în 19 iulie, iar pe 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică. "Noi am avut evlavie la Sfântul Serafim", a spus maica stareţă Arsenia, adăugând că hramul Maicii Domnului a fost ales de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu şi la solicitarea doamnei Mioara Sătnuleţ, care a început schitul. "Şi pentru noi a fost o bucurie că avem ocrotitoare pe Maica Domnului şi pe Sfântul Serafim de Sarov." Schitul păstrează şi o mică părticică din moaştele Sfântului Serafim de Sarov, aduse din Rusia de părintele Nectarie Câşlariu.

Smerenia binefăcătorilor

Odată cu începerea vieţii de mănăstire, la Chirpăr, maicile, ajutate de binevoitori şi de Primăria Chirpăr, au început lucrările de finalizare a capelei, chiliilor, trapezei şi bucătăriei. Părintele arhimandrit Hristofor Bucur, stareţ al Mănăstirii "Ioan Botezătorul" din Poiana Braşov, a sprijinit lucrările executate la schit în vederea desfăşurării unei vieţi monahale adecvate.

Maica Arsenia, stareţa aşezământului monahal, îşi aminteşte că "prima Sfântă Liturghie săvârşită aici, de când suntem noi, a fost anul trecut, pe 24 iunie. Noi suntem o obşte de cinci maici, am venit, împreună cu părintele Nectarie, de la Mănăstirea Poiana Mărului din Eparhia Caransebeşului. Localnicii ne-au primit cu dragoste, căldură, s-au bucurat să fie un schit aici. Când am venit noi, clădirea era doar ridicată, nu avea ferestre, uşi, am stat la început, timp de o săptămână, doar cu sită la geamuri, fiind aproape de pădure. Era frumos, la început, eram foarte optimişti că va fi totul foarte bine, chiar dacă erau condiţii grele. Ne-am confruntat cu probleme, era în iunie, iar până în iarnă mai erau câteva luni, trebuia să asigurăm căldura, apa, curentul electric, nici astea nu erau", a spus maica Arsenia, care s-a bucurat de bunăvoinţa celor din jur.

"Oamenii sunt săraci, continuă ea, dar ei au multă dragoste, ajută cu ce pot, cu alimente, în general. Până la urmă a rânduit Dumnezeu, banul văduvei s-a aplicat şi la noi, astfel că într­o lună ne-am racordat şi cu apa şi curentul. Am fost ajutaţi foarte mult şi de primărie."

Mica obşte a fost ajutată prin diverse căi, bunăvoinţa şi dragostea au găsit modalităţi să se arate şi la Schitul Chirpăr. "De la începutul anului am avut doi muncitori care au lucrat, aşa, pentru Dumnezeu, că altfel nu am fi putut face faţă. Doi fraţi au lucrat aici, cu ei am finisat camerele, băile. Tavanele erau doar cu vată de sticlă şi nailon, pereţii erau în faza de rigips, ei au făcut tencuieli, finisare, au dat cu lavabil." Cei doi fraţi s-au arătat dornici să continue lucrările, atunci când vor fi aduse noi materiale de construcţie. "Erau angajaţi la o firmă, sunt din Harghita, sunt doi copii extraordinari, evlavioşi, lucrează şi foarte bine. Dacă nu ne ajutau ei nu era nimic gata, nu puteam locui aici, ei au pus mult suflet." Fraţii nu numai că nu au dorit să fie plătiţi, au cerut chiar să fie scoşi din lista în care se amintesc binefăcătorii afişată la intrarea în lăcaşul de cult.

"Ei sunt smeriţi, părintele exarh le-a pus numele aici, în faţă, la biserică, dar ei s-au necăjit că au fost puşi acolo şi m-au rugat să îi scot pentru că ei vor să aibă plată în cer, nu vor să fie aici lăudaţi, să se mire oamenii că "vai, uite ce au făcut ei!". Nu vor să ştie lumea de ei, le ajunge doar că ştie Dumnezeu… nu am cuvinte să le mulţumesc!", a spus maica stareţă Arsenia.

Mănăstirea din poiană

Clădirea în care locuiesc acum maicile şi în care se află paraclisul ocrotit de Sfântul Serafim de Sarov este, conform planului iniţial, o "locuinţă provizorie". Planul prevede un lăcaş de cult impunător şi un corp de chilii pe măsură, însă obştea se gândeşte acum doar la finalizarea lucrărilor la corpul de chilii în care locuiesc. Mănăstirea cuprinde terenurile donate de Mioara Stănuleţ, familia Popşor, din Chirpăr, un teren al arhiepiscopiei, terenuri ale vecinilor care şi-au arătat intenţia de a dona. "Doamna Mioara Stănuleţ a apelat, de la început, la firma Concefa de la Sibiu, în perioada de dinaintea crizei. Ea s-a zbătut cu formalităţile, cei de la Concefa au început construcţia clădirii actuale. Această clădire a fost făcută pentru început, iar biserica şi corpul de chilii erau prevăzute să se ridice pe terenul care este proprietatea arhiepiscopiei, dar lucrările nu au mai continuat, pe fondul crizei, firma s-a retras. De când am venit, noi am încercat să continuăm, cu fonduri de la credincioşi. Încă nu am terminat, trebuie să izolăm clădirea, ne-a promis cineva de la Braşov că ne ajută. Anul trecut ne-a ajutat o credincioasă de la Timişoara să cumpărăm lemnele", a spus maica stareţă.

La finisarea lucrărilor a ajutat foarte mult şi Primăria Chirpăr. "A fost prelucrat lemnul pentru construcţii, ne-au ajutat cu gresia din trapeză, pentru care au donat bani cei din primărie, ne-au ajutat cu racordurile cu curentul electric şi apă, cu utilaje, pentru nivelat, pentru pus fosa septică, pentru adus balastrul lăsat de firma Concefa, le suntem recunoscători", spune maica stareţă.

La slujbe vin oamenii din sat, "însă cei mai mulţi vin din Agnita, de la Sibiu. Au văzut că s-au odihnit sufleteşte şi au mai venit apoi la slujbe. Printre aceştia unii îşi oferă ajutorul, mai sunt încă oameni care cred că milostenia va ajunge la tronul Mântuitorului, că milostenia este virtutea care poate să mântuiască omul", continuă maica Arsenia.

Mănăstirea cea mare aflată în proiect a rămas la stadiul de vis, într-o poiană. Maicile vizitează des acel loc, din pădurea aflată lângă schit, unde răsare, în luminiş, desenat din raze, lăcaşul de cult închinat Maicii Domnului. "Noi nădăjduim ca să lucreze Dumnezeu cum ne este nouă de folos, am vrea să facem mai mult, dar cum vrea Dumnezeu. Dacă Maica Domnului şi Sfântul Serafim vor să se facă aici biserica şi corpul de chilii, aşa cum este prevăzut, va fi trimis, poate, cineva. Nu ne facem planuri foarte mari, dorim să ne asigurăm clădirea pe care o avem acum, să nu fie frig, să avem cele necesare pentru trai." Maicile îşi doresc ca atunci când lucrările de construcţie le vor răpi mai puţin timp, să îşi deschidă un atelier de croitorie. "Avem câteva maşini de cusut, am mai lucrat pentru noi, dar nu am avut timpul necesar să producem ceva pentru a avea un venit."

Continuare în numărul următor.