Editorial

Zilele trecute am urmărit un reportaj cu privire la oarece persoane care beneficiau de ajutor social din partea statului. Nu știu dacă vă este cunoscut, dar aceste persoane trebuie să presteze niște ore de muncă în folosul comunității în schimbul ajutorului social.

În reportaj se arăta că, primăria dintr-o localitate din sudul țării solicitase unor persoane beneficiare de ajutor social să participe la activități de deszăpezire pe raza localității și că, un număr însemnat dintre aceste persoane s-au îmbolnăvit subit devenind inapte pentru activitățile propuse de primărie. Deși reportajul nu avea un comentariu explicit ridica tacit o întrebare. Cui și cum acordă statul ajutor social.

Știu că există persoane care nu s-ar descurca fără ajutorul social. Un părinte singur cu mai mulți copii și care nu poate să lipsească dintre ei opt-zece ore pe zi, un pensionar cu o pensie foarte mică sau o persoană pentru care ajutorul social e unica sursă de venit. Acestea sau altele sunt cazuri care există în societate și pe care Serviciile de Asistență Socială le au în atenție, cazuri care se încadrează în criteriile de acordare a ajutorului social.

Știu însă și cazuri în care ajutorul social se acordă unor persoane sănătoase, apte de muncă, fără probleme sociale dar care refuză să-și găsească de lucru sau să muncească chiar dacă au ocazia. Criteriile de acordare a ajutorului social sunt atinse dar astfel de persoane vor fi primii care se vor ”îmbolnăvi” atunci când trebuie să muncească pentru ce au primit.

La nivelul unui oraș sau municipiu numărul persoanelor care primesc ajutor social este relativ mic astfel că și numărul ”bolnavilor” va fi mic. Altfel stau însă lucrurile la nivelul unei comune fără locuri de muncă și unde, de regulă, este un singur lucrător de asistență socială și acela la dispoziția unui primar discreționar. În astfel de situații acea comună va avea o mulțime de asistați sociali, dependenți de ajutorul social, dependenți de lucrătorul de la asistență socială, dependenți de primarul care le aprobă dosarul. Și iată cum un primar de comună reușește să adune voturi. Mă votezi – ai bani de la stat, nu mă votezi – mori de foame, pleacă din localitate, pleacă din țară … alegerea ta.

Vi se pare exagerat? Gândiți-vă că la nivelul unei comune un vot sau două pot face diferența între a câștiga sau pierde fotoliul de primar. Deci, cu cât mai mulți asistați social cu atât mai multe voturi sigure. Iar astfel de lucruri s-au întâmplat și se întâmplă.

Imaginați-vă o comună în care oamenii nu au locuri de muncă. Primarii nu au atras investiții în zonă, nu există condiții de accesare a fondurilor europene, terenurile agricole s-au vândut sau în cel mai bun caz au fost arendate, de zootehnie nici nu poate fi vorba. Într-un cuvânt – sărăcie. Tineri sau bătrâni, nu au surse de venit. Sunt dependenți de ajutorul social. De dosarul pe care își pune semnătura primarul. Și atunci nu vrei să te pui rău cu primarul. Dacă îți cere să îl votezi, îl votezi. Că dacă nu, rămâi fără ajutor social și s-ar putea să mori de foame. La propriu. Vă dați seama că în aceste cazuri nici nu se pune problema ca asistații sociali să își îndeplinească orele de muncă prevăzute de lege. Iar dacă totuși trebuie, nu ne mirăm dacă se ”îmbolnăvesc” subit.

Într-o situație ca cea prezentată mai sus primarul devine un mic dictator local, cu o comună întreagă la dispoziție, cu care face ”ce vrea mușchii lui”. Sau ”mușchii” celui de deasupra lui, de la partid sau de la județ. Multiplicați această situație cu numărul comunelor dintr-un județ. Eventual colorați acel județ într-o singură culoare politică. Eventual a unui partid condus de o singură persoană.

Am întâlnit și pe Valea Hîrtibaciului astfel de comune, în care dosarul de ajutor social devine un mijloc de constrângere electorală. Din fericire, în zonă sunt locuri de muncă pentru cine vrea să muncească. Din nefericire, avem comune în care o anume națiune conlocuitoare este majoritară și, de regulă, fără drag de muncă. În general însă, sunt relativ puține situații. Și este o situație pe care o regăsim cam în toată Transilvania.

Dacă ne raportăm la nivelul țării situația se cam schimbă. Moldovenii au avut întotdeauna probleme cu locurile de muncă și chiar dacă în ultima vreme lucrurile s-au mai îndreptat încă nu este suficient. Cu sudul țării este însă o altă problemă. Statisticile oficiale ne arată că aici, în mod special în zona Câmpiei Române, este cel mai mare număr de persoane fără loc de muncă și de persoane care beneficiază de ajutor social. Dacă se ia în calcul numărul beneficiarilor de ajutor social din fiecare județ raportat la populația județului respectiv, campion în această privință este județul Teleorman care are cel mai mare procent respectiv 2,9%. În Transilvania procentul variază între 0,8% și 1,2%.

Județul Teleorman … Vă sună cunoscut? Adăugați și faptul că în acest an, pentru Teleorman, s-au alocat de la buget pentru investiții de șase ori mai mulți bani decât pentru județele din nordul Moldovei. Știți câți bani de investiții a primit județul Sibiu? Zero lei!

Iată un motiv serios de reflecție. Și, poate, subiectul unui alt editorial.