Dragă frumoasă Femeie, îţi dăruiesc un Mărţişor…

În primul rând pentru că îmi eşti mai mult decât tare dragă, Tu fiind binecuvântată de Dumnezeu să perpetuezi specia umană, devenind, după alungarea din Eden a biblicilor Adam şi Eva, mama tuturor bărbaţilor şi femeilor care s-au născut şi se vor naşte pe acest Pământ;

În al doilea rând pentru că Tu continui să argumentezi, prin însăşi existenţa şi menirea ta, adevărul omenosului şi firescului dar şi har al Omului-Om: acela de a-şi întemeia familia dintr-un bărbat şi o femeie, nu din doi inşi sau din două inse; cupluri „moderniste”, alcătuite împotriva firii, dar care, mai devreme sau mai târziu, pretind că au dreptul legitim de a înfia copii, pentru a deveni, astfel, părinţii cei mai nefireşti posibili ai copiilor altor părinţi;

În al treilea rând pentru că Tu ştii cel mai bine că soţii sunt soţi doar atunci când îşi unesc destinele în faţa Altarului Biserici; că actul religios al Sfintei Cununii presupune că femeia şi bărbatul îşi asumă toate responsabilităţile, iar prima şi cea mai importantă dintre ele este naşterea pruncilor, creşterea, educarea şi îndrumarealor;

În al patrulea rând, şi nu ultimul dintre toate câte sunt, pentru că Tu,femeie bună şi cuminte, mereu ne dovedeşti că eşti capabilă să interpretezi, deodată, câteva principale roluri ale vieţii: micuţă elevă, silitoare la învăţătură şi ascultătoare de părinţi şi de dascălii de grădiniţă şi de şcoală; dincolo de vârsta majoratului femeie destoinică, inteligentă şi profesionistă în toate meseriile şi profesiile folositoare; soţie iubitoare, mamă ocrotitoare şi vrednică gospodină!

Şi încă ceva: Prin zâmbetul tău frumos şi omenos, alungi friguroasa iarnă pentru a face loc mult aşteptate-i P r i m ă v e r i !

Ioan Vulcan-Agniţeanul