CE LIPSEȘTE CA SĂ PLĂTIM MAI PUȚIN ȘI SĂ FIE MAI CURAT
Aderarea României la UniuneaEuropeană a impus asumarea unor măsuri menite să aducă țara noastră la același nivel de dezvoltare și civilizație cu a statelor care au înființat uniunea. Unul din criteriile care trebuiau rezolvate urgent se referea la protecția mediului printr-o gestionare a deșeurilor care să reducă poluarea.
Au trecut 8 ani de când a fost desființată groapa de gunoi, focar de infecție, din Dealul Vărdului și deșeurile din Agnita, Alțîna, Bîrghiș, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Iacobeni și Merghindeal sunt duse la hala de sortare din Agnita. Aici deșeurile reciclabile, hârtie, plastice, metale, sticle și echipamente electronice sunt sortate fiecare separat și valorificate. Celelate deșeuri care nu pot fi valorificate sunt transportate la depozitul de la Cristian. Pentru acestea se plătesc 42 lei/tona pentru transport și 73 de lei/tona pentru depozitare.
În anul 2016 au fost gestionate peste 3000 de tone din care au fost reciclate și valorificate 180 de tone adică 5,85%, în timp ce norma impusă de UE este de 15 %. Pentru neîncadrare în norma impusă se aplică penalizări de 100 de lei/to, aproape cât cheltuielile de transport și depozitare.
Având în vedere faptul că până în anul 2020, adică în trei ani, deșeurile reciclabile trebuie să reprezinte 50% din totalul deșeurilor colectate, trebuie găsite soluții și impuse niște măsuri pentru rezolvarea situației.
De gestionarea deșeurilor se ocupă SC Eco Valea Hârtibaciului SA, societate subordonată Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Eco Valea Hârtibaciului, din care fac parte administrațiile locale din Agnita, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, și Merghindeal care dețin fiecare un număr de acțiuni la societatea comercială, majoritatea fiind deținute de orașul Agnita, pe teritoriul căruia se află și hala de sortare.
De la Dorobanț Eugen, managerul SC Eco Valea Hârtibaciului, am aflat că pentru reducerea cheltuielilor este necesară realizarea unui bazin de compostare prin care s-ar reduce considerabil cantitățile transportate la Cristian iar materialul rezultat prin compostare poate fi valorificat ca îngrășământ natural. De asemenea sunt necesare dotări cu mijloace de transport, un autocamion de mare capacitate pentru transportul mai economic al deșeurilor la Cristian și o camionetă pentru colectarea anumitor deșeuri de la populație, materiale de construcție, electrice , metalice, mobilier. Pentru o gestionare cât mai corectă și mai transparentă este necesară procurarea și instalarea unui cântar de mare tonaj la hala de sortare.
De aceste probleme trebuie să se ocupe ADI Eco Valea Hârtibaciului, care trebuie să găsească sursele de finanțare pentru achiziționarea și dotarea halei de sortare cu tot ceea ce este necesar pentru buna funcționare. Cineva a fost în stare să facă primii pași pentru rezolvarea problemei deșeurilor. S-a construit o hală, s-au achizițioant mașini de colectare și pubele diferite pentru deșeurile reciclabile. Acum sunt necesari alți pași pentru îmbunătățirea acestei activități, care impune o permanentă dezvoltare și modernizare.
Trebuie spus ca rolul principal pentru reducerea cheltuielilor și mai ales al penalizărilor revine totuși beneficiarilor, respectiv populației care produce deșeurile și plătește pentru gestionarea lor. Dacă am da dovadă de mai multă civilizație, dacă am fi conștienți, că lipsa acesteia se reflectă direct în buzunarul fiecărei familii prin costuri suplimentare și am respecta regulile bunului simț, așa cum o fac concetățenii noștri europeni din Germania, Belgia, Olanda, etc, am constata că cheltuielile pot fi mai mici și localitățile mai curate.
Cu toate eforturile angajaților de la SC Eco Valea Hârtibaciului, prea multe deșeuri încarcă nota de plată a gestionării. Multe deșeuri vegetale care provin din gospodăriile populației, în loc să fie depozitate într-un colț din grădină și după ce devin gunoi să revină în solul din care au crescut, sunt puse în pubelă, amestecate cu deșeurile menajere și transportate, cu costurile adecvate la Cristian, un drum de 80 km. De asemenea în pubelele pentru deșeuri reciclabile, de prea multe ori sunt aruncate alte materiale, stricându-le pe cele care pot fi valorificate. Dacă peste un pachet de hârtii se aruncă o oală cu mâncare stricată, acestea nu mai pot fi valorificate și, în plus, dau de lucru muncitorilor din hală, care trebuie să aleagă ce mai poate fi recuperat. Problema apare mai ales la pubelele din zona blocurilor.
Foarte mulți cetățeni reclamă lipsa de curățenie a localităților și le impută edililor că nu se ocupă de acest aspect, ca și când aceștia aruncă pungile, peturile, ambalajul biscuiților și multe alte gunoaie. Ducem un pachet de țigări în buzunar până se golește și în loc să-l lăsăm tot în buzunar până acasă ori la primul coș de gunoi, îl aruncăm pe trotuar ori pe spațiul verde.
Sunt multe de făcut pentru a ajunge la acel 50% de deșeuri reciclabile impus de amicii europeni care ne-au permis să stăm la aceeași masă cu ei și ne cer să ne comportăm la fel cu ei. Se poate face un bazin de compostare, se pot achiziționa utilaje dar nu se poate achiziționa bun simț și conștiință civică. Astea pot fi procurate numai individual, începând cu primii 7 ani și continuând permanent de-a lungul vieții iar cei care nu vor să-l aibă și să-l folosească, să fie obligați să plătească în plus față de oamenii cumsecade prin metoda amenzilor. Metoda se aplică și funcționează cu succes în toate țările, mai ales în cele mai civilizate.
I Bârsan
