Icoana și Școala Mărturisirii în parohia Coveș
Mă simt mândru ca adolescent că am ocazia să mărturisesc pe Dumnezeu în sătucul meu, Coveș. Bucuria mea și a celorlalți colegi mai mari sau mai mici din echipă este dublă pentru că pe de o parte facem noi descoperiri despre ce înseamnă icoana, despre cum pictorii iconari se pregăteau mai ales sufletește pentru pictarea acesteia. De asemenea mă bucur că aflu lucruri noi despre curajul pe care l-au dovedit cei care l-au mărturisit pe Dumnezeu în închisorile comuniste și vă spun cu acest prilej că mă simt fascinat de acești eroi despre care din păcate la școală nu ni se spune mai nimic. Pe de altă parte, mă bucur mai ales că am posibilitatea și eu să fac ceva, încât împreună cu grupul de cateheză din Coveș, coordonat de părintele și doamna preoteasă și toți ceilalți implicați în proiect, să-i scoatem din anonimatul în care abundă și să le vestim oamenilor ceea ce au făcut ei față de neam și față de Dumnezeu.
În cadrul concursului național Icoana Și Școala Mărturisirii, care a fost lansat de către Patriarhia Română, pentru că anul 2017 a fost declarat Anul Omagial Al Sfinteleor Icoane, Al Iconarilor Și Pictorilor Bisericești Și Anul Comemorativ Justinian Patriarhul Și Al Apărătorilor Ortodoxiei În Timpul Comunismului, noi, cei din cadrul grupului de cateheză din parohia noastră ne-am implicat trup și suflet. Suntem în plină desfășurare a materialelor pentru alcătuirea pieselor de portofoliu destinat concursului. Toate întâlnirile date în acest scop ne apropie parcă mai mult unii de ceilalți și simțim că avem într-adevăr valori care ne unesc. Nu credeam că voi încerca sentimente de încredere în Dumnezeu, de recunoștință față de prietenii Săi și frații mei, care au preferat să-și dea viața în închisoare, decât să fie lași. Acum știu și îmi dau seama că sunt bogat cu așa înaintași demni, de la care avem ce învăța. Societatea de azi, în opinia mea, cred că dacă ar privi la aceste modele s-ar trezi și ar cunoaște că fără Dumnezeu, fără a privi cu sufletul spre icoană și spre acești eroi ai neamului și ai lui Dumnezeu ar fi moartă. Valorile după care trebuie să ne ghidăm sunt foarte aproape, trebuie doar să facem un minim efort să le găsim. Acesta este după părerea mea și scopul concursului pe care-l susțin împreună cu mine toți cei din parohia Coveș.
În încheiere îl rog pe Dumnezeu să ne dea putere, sănătate și să ne facă să ne dorim tot mai mult să ne asemănă Sfinților din icoanele pe care le facem cu bucurie, dar și celor care au suferit mult în închisorile din timpul comunismului.
Bortiș Silviu-Petru
Elev în clasa a X-a
