Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul

În Biserica Ortodoxă, în serile primelor patru zile ale Postului Mare, de luni până joi, se oficiază slujba Pavecerniţei unită cu Canonul de pocăinţă al Sf. Andrei Criteanul. Canonul cel Mare ne descoperă păcatele şi nevoia de pocăinţă printr-o meditaţie asupra istoriei biblice, o istorie a păcatului, a pocăinţei şi a iertării.

Canonul cel Mare al Sf. Andrei este un canon de pocăinţă alcătuit din 9 cântări. El se numeste‚’’mare’’, deoarece are peste 250 de stihiri sau strofe, precedate de un stih: ’’Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă’’. Acest canon se citeşte în prima săptămână a Postului Mare şi în săptămâna a V-a a Postului Mare. În prima săptămână, canonul se citeşte împărţit în 4 părţi, în primele 4 zile, fiecare fragment citindu-se integrat în slujba Pavecerniţei. Slujba Pavecerniţei este ea însăşi o slujbă de pocăinţă. La ceas de seară, ea cheamă la rugăciune de iertare pentru păcatele săvârşite în cursul zilei respective.

Acest canon marchează începutul Postului Mare, introducându-ne în sobrietatea acestei perioade de nevoinţe duhovniceşti şi ne mobilizează in lupta contra păcatului şi practicarea virtuţilor.

Canonul cel Mare, este de ofrumusete literară inegalabilă, de o profunzime duhovnicească cutremuratoare şi dă un impuls de angajare în parcursul duhovnicesc al postului. Este întâi de toate o rugăciune de pocăinţă, este o anamneză pe care creştinul şi-o face propriului suflet. Totodată, acest canon are o notă foarte personală, deoarece drama căderii protopărinţilor este drama personală a îndepărtării de Dumnezeu, dar cu şansa iertării datorită lacrimilor pocăinţei şi bunătăţii lui Dumnezeu care se milostiveşte de cel ce se întoarce prin pocăinţă.

Cel care a scris Canonul cel Mare: Sf. Andrei Criteanul a trăit în veacul al VII-lea născându-se în Damasc, în anul 660, într-o familie de creştini, şi a primit o educaţie aleasă. A intrat în monahism la Ierusalim, în cadrul Frăţiei Sf. Mormânt şi, ca secretar al patriarhului de Ierusalim.

Participă la Sinodul al VI-lea ecumenic din anul 681 care a combătut erezia monotelită. După Sinodul VI ecumenic primeşte anumite ascultări în Constantinopol, iar în anul 692 este ales Episcop în Creta, unde va păstori până la sfârşitul vieţii sale. A fost un episcop misionar, a construit biserici, a întemeiat mănăstiri fiind totodată un mare predicator. A compus mai multe imnuri liturgice, însă cel mai însemnat şi cel mai cunoscut este Canonul cel Mare sau Canonul Sf. AndreiCriteanul. A trecut la cele veşnice în anul 740, şi este cinstit de Biserică în fiecare an, pe data de 4 iulie.

Pr. Rebegel Marius

Parohia Ruja