DEALU FRUMOS - scurt istoric
DEALU FRUMOS - scurt istoric
La nici cinci km de Agnita,pe drumul judetean ce leagă Agnita de Făgăras,se află satul Dealu Frumos. La sfârşitul anilor 1100 sudul Transilvaniei,intre cursul superior al râului Olt si Târnave,de la est de Brasov pâna la Deva,cunoaste o importantăschimbare istorică pe fondul unei migrări consistente de colonişti germani.Aceştia au intemeiat in aceasta zonă aşezări fortificate.
De la început,satele săseşti au fost asociate naţiunii de progres. Astfel, noua populaţie formată a dus rapid la dezvoltarea satului,în general, prin introducerea unei agriculturi mult mai dezvoltate si prin dezvoltarea meşteşugurilor şi comerţului. Intre acestea fiind si Dealu Frumos (Schoenberg).
Prima atestare documentară a satului Dealu Frumos,este datată 1280 printr-un act de vânzare-cumparare. Greavul Gerlachus de Pulcromonte cumpără, împreună cu alţi greavi, jumătatea unei mori din Stejeriş.
In 1374 Scaunul de Cinc confirm că locuitorii din Iacobeni (“nonesta plebs de Villa Jakobi” – cinstitul norod de la Iacobeni) au cumpărat cu 400 de guldeni, o parte din pământul arabil al locuitoriilor din Dealu Frumos,numiţi în document (“Probi hominis de Pulcromonte, quae vulgariter dictur Schoenberg”).
La 1250 la Dealu Frumos (Schoenberg) exista deja o bazilică romanică din piatra prin care familia si comunitatea erau unite.
Vorbeam mai sus de rapiditatea cu care satele săseşti s-au dezvoltat. Distrus de marea invazie tătară de la 1285, Dealu Frumos se reface in scurt timp.
La 1334 in localitate exista pe langă biserică un “domus scolaris” ai carui elevi au ajuns sa studieze la Viena (Petrus de Schoenberg în 1393 şi Andreas Henter în 1517), sau Leipzig (Wolfgang Duhenius în 1507).
Schoenberg a constituit din totdeauna un habitaclu multicutural, dovadă şi toponimia variată apărutăîn decursul timpului : Schoenberg în limba germană, Schynebarch în limba saşilor, Dealu Frumos în limba română, Lesses în limba maghiară şi Pulcromonte în latina vorbită la acel timp.Aceste reuşite culturale,dar şi altele economice,ridică localitatea la nivelul celui urban european.
Identitatea locală era deja formată. La 11 iulie 1522 saşii sărbătoresc ziua aşezării lor, renovând, totodată, în întregime biserica, mărită între timp şi fortificaţia (zidul cetăţii). În jurul anilor 1530 Schoenberg număra 335 de suflete, întrecând multe localităţi contemporane din Muntenia sau Moldova precum Roman,Bacău,Brăila ş.a. Sărbătorirea aşezării a continuat şi în 1647,1722,1882.
Şcoala din Dealu Frumos a continuat să ofere spaţiului cultural ardelean intelectuali recunoscuţi în decursul timpului : Iohan Homm - rector al Şcolii Honterus din Braşov (1652 – 1654),Michael Lang – rector al liceului evanghelic din Sibiu (1691), scriitorul G.A.Schulerus e din Dealu Frumos, pictorul Fritz Schulerus s-a născut în Dealu Frumos. Afirmaţia potrivit căreia „ la Berlin orăcăie broaştele, noi avem cor în limba latina” în Transilvania, este motivată şi în cazul Dealului Frumos.
La 1840 este inaugurată aducţiunea de apă, captată din trei izvoare,ceea ce la acea dată în Bucuresti nici nu se gândea; este construită casa comunală (caminul cultural sasesc) la 1857; este inaugurată, la1892 noua scoala evanghelică (până la această dată şcoala functionând într-un spaţiu din cetate,amenajat pe la 1600). S-au infiinţat asociaţia de cântareţi (1872), formaţia de pompieri voluntari (1879),asociaţia de femei (1884), băile comunale în aer liber (1910), ceea ce la Bucuresti nu exista,o primărie modernă.La 1930, burgul număra 1327 locuitori. In 1935 se construieşte prima şcoalăromânească de stat.
Dar...anul 1945 înseamnă intreruperea ascensiunii economice si cultural pentru locuitori : sunt desfinţate asociaţiile de bărbati si femei, este înfiintat CAP-ul “Partizanul Roşu”(1952), populaţia scade din cauza deportărilor.
