AGNITA MEDIEVALA
Turnul Olarilor din Agnita este un vestigiu medieval important și reprezintă turnul clopotniță al bisericii fortificate. Se află în județul Sibiu și a fost construit de localnici în secolulXIII, când aici exista o bazilică în stil romanic care de-a lungul secolelor următoare a fost asediată de turci în mai multe rânduri. Din această cauză localnicii au extins-o și au fortificat-o. În 1448 a venit aici Iancu de Hunedoara care a ordonat fortificarea bisericii-cetate. Astfel, în 1466 este atestată documentar biserica fortificată din Agnita, construită pe nucleul fostei bazilici romanice, în stil gotic, dar cu îmbinări armonioase de elemente renascentiste și baroce. Regele Matei Corvin acorda Agnitei „jus gladii” în documentul în care era menționată, adică dreptul de a condamna prin execuție cu spada, precum și premisiunea de a ține, în caz de război, jumătate din totalul bărbaților apți pentru luptă, pentru apărarea cetății, cu motivarea că localitatea ar fi situată la graniţele Transilvaniei. Acest drept era foarte important în Evul Mediu, pentru că ridica localitatea la un rang superior. Turnul Olarilor din Agnita Biserica reprezenta nucleul cetăţii. Făcută în stil gotic, cu cor alungit, închis spre est pe trei laturi, avea nava centrală cu bolţi semicilindrice cu penetraţii, ornamentate de odinioară cu nervuri de teracotă dispuse în formă stelată, vopsite în roşu, după cum o dovedesc urmele din colţul sud-vestic. Deasupra bolţilor colateralei nordice s-a făcut o tribună. Pe latura de nord s-au conservat stâlpii originari de secţiune pătrată. Deschise între stâlpi, se află arcade romanice, închise în arc frânt şi păstrează o cornişă plasată mai jos, în punctul naşterii unui arc romanic anterior. Acesta reprezintă o urmă a bazilicii romanice. Portalurile şi ferestrele sunt terminate în arc frânt. În interior, o clopotniţă de 44 m înălţime, cu şase nivele şi o galerie cu balustradă din paiantă a fost aşezată în faţa laturii apusene. Odată cu fortificarea începută în anul 1500, turnul a fost înconjurat de o cămaşă de piatră. Acesta a devenit Turnul Olarilor. Era prevăzut cu metereze şi era despărţit în două nivele printr-o platformă din bârne. Etajul superior era accesibil printr-o scară îngustă ce urcă din aripa nordică. Aripile nordică şi sudică ale clopotniţei au fost unite printr-un coridor, care nu era închis faţă de porticul clopotniţei, ale cărei etaje superioare erau amenajate şi ele cu metereze. Mai mult, galeria de paiantă folosea la apărarea bazei turnului, acre avea acoperiş în piramidă cu olane. Era o fortificaţie foarte puternică, ce avea în est un alt bastion ridicat deasupra corului şi era prevăzut cu largi guri de turnare pentru lichide fierbinţi. Chiar şi aşa, în 1600 comuna a fost devastată de către trupe de mercenari, a fost arsă şi biserica, renovată în 1614. În 1890, s-au reînnoit părţi ale bolţilor colateralei sudice. În 1892, bastionul de deasupra corului, devenit şubred, a fost demolat, iar în 1908, biserica a primit un acoperiş nou. Biserica mai păstrează şi astăzi vechile incinte de fortificaţie şi turnurile de apărare, care pot fi vizitate: Turnul Clopotniţă (Olarilor – cu o galerie în partea superioară), Turnul Croitorilor (încorporat în clădirea şcolii), Turnul Cizmarilor, Turnul Dulgherilor şi bineînţeles Turnul Slăninilor (locul în care localnicii îşi păstrau slănina). Turnul Olarilor era unul dintre cele mai importante, aici fiind și breasla olarilor, cunoscută pe întreaga Vale a Hârtibaciului. Localitatea Agnita este atestată documentar la 1280 şi reprezintă o locuire veche, aici fiind găsite vestigii preistorice, din vremea dacilor şi romanilor. Sursa articol : | Magazin Cultural Ştiinţific
