Bucuria şi dragostea creştină în slujba aproapelui

Totul ține de modul în care gândește creștinul,de felul în care lucrează în lume și deasemenea de lumea pe care și-o formează sinele în interior și exterior. Darul pe care îl oferim celor din jurul nostru este în fapt bucuria pe care Dumnezeu o oferă celui care dorește să aducă în lume dragoste şi lumină. Cu acest dar vom pleca în veşnicie şi el ne v-a fi mărturie a modului nostru de a vieţui pe acest pământ.

Este de fapt universul interior şi exterior creat de fiecare om în parte. Poate fi un univers al bucuriei sau unul al întristării, o lume a armoniei sau una a distrugerii.În aceasta stă puterea omului conștient de legătura sa cu divinitatea, de a fi participant la îndumnezeire.

n această lucrare avem nevoie de harul Bunului Dumnezeu.Acest ajutor este indispensabil pentru fiecare suflet căci spune Mântuitorul: „Fără Mine nu puteți face nimic”iar Sfântul Apostol Pavel mărturisea acest suport decisiv pe care îl are harul în viața lui: „Căci sunt ceea ce sunt datorită harului lui Hristos care este în mine”.

Părintele Porfirie ne dă un îndemn colosal: „Nu vă luptați să alungați întunerecul din sufletul vostru. Faceți o găurică pentru a intra lumină și întunerecul v-a pleca”. Este vorba de acest ajutor pe care îl primește fiecare creștin, harul dumnezeiesc, care aduce lumină și vindecare în sufletul, gândul și în trupul celui care colaborează cu el.

„În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu.Există o inteligență a materiei, o minte universală care coordonează totul în jur..Legea lui Dumnezeu este legea Binelui.N-am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, biologia noastră o demonstrează, avem nevoie de fericire. În concluzie devenim ceea ce gândim: fericiți sau nefericiți.” Aceasta este gândirea pe care o afirmă Prof.Dr. Constantin Dulcan în lucrarea sa „Inteligența materiei”în care încearcă să demonstreze pe cale științifică legătura dintre Dumnezeu,ca Inteligență supremă şi creația sa.

Omul are posibilitatea de a se dărui cu ajutorul lui Dumnezeu fericirii împărăției celei cerești, căci în genul în care viețuim, în care gândim și relaționăm cu cei din jur putem să menținem trupul și sufletul sănătos și să aducem sănătate și bucurie în sufletul semenilor noștri. „A învinge tristețea și boala înseamnă în primul rând a o înțelege și a nu te revolta contra ei. Sunt și boli care ni se dau ca lecții. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale:invidia, răutatea,competiția acerbă, egoismul și dorința de răzbunare la care se adugă frica și stresul care înseamnă moartea celului.”

Încă din anul 1000, Avicena a făcut un experiment și a pus un miel într-o cușcă, lângă cușca unui lup. Mielul a murit pur și simplu de frică. Ar trebui să înțelegem că nu ne putem păstra sănătatea, decât gândind și făcând binele, pentru a fi în armonie cu universul.

Este cercetat și demonstrat și pe plan medical că iertarea,bunăvoința, blândețea duce la pace și la armonie.„Atunci când ierți.., spune Prof.Dulcan, la nivel de ADN, modelul negativ este șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic, pur și simplu ca resetarea unui computer”.

Einstein spunea că nu putem rezolva o problemă atâta timp cât ne aflăm la același nivel de gândire cu gândul care a creat-o. Nu putem să schimbăm o realitate, dacă rămânem în aceeași conștiință care a creat-o.

Ne întoarcem la lucrarea noastră în această lume,la gândurile, faptele și cuvintele care pot aduce binecuvântare sau durere.Toate acestea pot hrăni sufletul sau îl pot otrăvi. Și această acțiune se transmite și celor din jurul tău, afectându-i în mod pozitiv sau negativ.

Adaug o mică povestioară:

„Într-o seară, un bătrân indian îi explica nepotului său ce luptă teribilă se dă în interiorul fiecărei persoane. Și îi spunea așa: Există în fiecare din noi doi lupi:

Lupul răului: furia,invidia, gelozia, tristețea,aroganța, minciuna, orgoliul etc.

Lupul binelui:bucuria, pacea, iubirea, speranța, liniștea, modestia, adevărul etc.

După o clipă de gândire, nepoțelul îl întreabă: „Bunicule și care lup câștigă?

La care bătrânul îi răspunde simplu :„Cel pe care îl hrănești”.

Omul fericit este omul care îl poartă pe Dumnezeu în sine și îl dăruiește cu bucurie aproapelui.

Pr. Copăcianu Alexandru

Parohia Săsăuş