Prin ţintirim – în viitor, S.F.
În ţintirim, în loc de cruce e o hologramă
A celui răposat zâmbind ca viu la tinereţe,
La braţ cu soacra lui, privindu-l ca o mamă
Mişcându-şi capetele a bineţe...
Şi-aşa prin gropătoare, mai departe
Sfidând din copârşeu cumplitele lor drame
Nici moartea nu va fi pe-atuncea moarte
Chiar florile şi lumânările vor fi doar holograme!
Când clopotul va deveni o piesă de muzeu
Mirat copilul se va cruci ca de-o vedenie:
Ce rost să fi avut ciudatul expozeu,
Când cipul meu din cortex mă chiamă la Vecernie?
Vor veni cu vremea şi vremuri luminoase
Când popii-or face play-backul la Liturghie
Frumoasele de azi, ajunse babe ofticoase
Vor fi cădelniţate cu spraiul de tămâie.
