Întâiul sărut

Motto: Când un adolescent sărută o adolescentă

scuipă-ţi ochii cu care-i vezi

şi răsare-ţi inima…(N. Stănescu)

Eram adolescent cu puf gălbui sub nas

Mi-aduc aminte şi astăzi ca-n prima zi

Ce mult a trecut, ce puţin a rămas

Din viaţa aceasta! Vai, noapte, cât va fi?

A venit plină de nemoarte, destrămând amurgul,

Ca o amforă pictată în port românesc,

Zvârlugă gătită, uşoară cum e fulgul

Când o învârteam sălbatic, în jocul strămoşesc!

Era în Dulce, după Paşti, într-o joi

Sau, poate că era la Duminica Tomii

Când îngerii, fâl-fâl, au plonjat în noi

În mine, îndrăgostitul şi-n Lenuţa Cozmii!…

Pe această lume nimic nu-i mai frumos

Ca întâiul sărut, iluminare de vin şi prescură,

Clătinare de univers pe un fir ierbos,

Frunte lângă frunte, gură lângă gură!…

Inima, subit, îşi schimbă al ei umblet,

Buză peste buză, bei din sacra cupă,

Cuminecătura vieţii, iubirea taie-n suflet,

Cerul şi Pământul sunt gata să se rupă!…

Dulci felii din stele, petale-n ninsoare,

Superbele trăiri ce-n veci de veci nu pier,

Din două mogâldeţe încercând să zboare

Şi o Sonată Kreutzer, revărsată-n cer!…

Ce tremurare de suflet, ce mână de artist,

Duce arcuşul tainic pe strune de vioară

Încât neprihănirea în raiuri se-nfioară

Şi fecioria-plânge-n Sfântul Acatist?!

Doar Dumnezeu cu mâna Sa înflorită

Desăvârşeşte cântul… măsură cu măsură…

Aşează, Rai şi Iad, tămâie-dinamită

Cer peste Pământ, gură peste gură!…