Dorm îngerii în faguri liniştiţi

Dorm îngerii în faguri liniştiţi

Când afară se-nteţeşte vântul

Lanurile le apleacă gândul,

Strugurii în teascuri plâng zdrobiţi.

Îmi cauţi inima prinsă-n odgoane

Corabia săltând pe valuri zbuciumată,

În noaptea când lumina e curmată

Iar fereastra-i închisă de obloane.

Ştiu că în palmele Tale sunt liber

Întregul avut îmi este îngrijit

Sug eleganţa unui terraarbiter

Un samarinean de răni oblojit.

Când florile cântă graiul din eter

Rămân uimit sub cerul