Mărturisirea care dă roade

Într-o zi, pe când Domnul Iisus Hristos mergea pe malul mării Galileei, El a văzut doi oameni: pe Simon zis şi Petru şi pe Andrei, fratele lui. Ei erau pescari. Domnul Iisus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4,19).

Câştigătorii de suflete nu se nasc, ci se fac. De aceea, pentru a da o mărturisire rodnică trebuie să fii învăţat, antrenat şi însoţit de puterea Duhul Sfânt. Domnului Iisus I-au fost necesari trei ani ca să antreneze, să pregătească pe ucenicii Săi pentru a deveni câştigători de suflete. După învierea Sa din morţi, El a spus ucenicilor Săi să stea în Ierusalim „să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui” (Faptele Apostolilor 1, 4).

Când ucenicii au întrebat dacă a sosit timpul ca El să restaureze împărăţia lui Israel, Domnul Iisus a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa, ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori…” (Faptele Apostolilor 1, 7-8).

În ziua Rusaliilor, cei 120 de oameni care se aflau în zilele acelea, au primit puterea deosebită ca să mărturisească; şi fiecare credincios trebuie să dorească să primească puterea Duhului Sfânt pentru ca să devină un mărturisitor al Domnului Iisus Hristos. Credinciosul trebuie să ştie că el mărturiseşte împreună cu Duhul Sfânt.

Apostolul Petru a spus: „Noi suntem martori ai acestor cuvinte şi Duhul Sfânt, pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El” (Faptele Apostolilor 5, 32). De aceea, când mărturisiţi pe Domnul, să nu uitaţi că „trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi” (1 Corinteni 3,16 şi 6,19).

Atunci când mărturisiţi pe Domnul, să vă puneţi încrederea în Duhul Sfânt cu privire la trei lucruri:

1. Că El va lumina mintea celui necredincios. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că toate sufletele nemântuite se află în întuneric (2 Corinteni 4, 3-7).

2.Că Duhul Sfânt va străpunge inima necredinciosului ca să simtă adevărul sfânt. Când apostolul Petru a predicat, ascultătorii lui „au fost străpunşi în inimă” (Faptele Apostolilor 2,37).

3.Că Duhul Sfânt va mişca voinţa celui necredincios. Fiul pierdut s-a întors acasă atunci când şi-a venit în fire şi a zis: „mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu…” (Luca 15,18 ).

Căutaţi să fiţi la zi cu toate metodele moderne de câştigare a sufletelor şi să fiţi în stare să citaţi toate versetele corespunzătoare din Scriptură: dar dacă nu mărturisiţi cu puterea Duhului Sfânt, eforturile vă vor fi zadarnice. Citiţi, studiaţi punctele următoare cu o inimă deschisă, cu o minte primitoare, dorind sinceri să fiţi cu adevărat „pescari de oameni”.

IMPORTANŢA MĂRTURISIRII (Romani 10, 13-17)

versetul 13: „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit»”.

versetul 14: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără un propovăduitor?”

versetul 15: „şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!»” „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit» (versetul 13). Nu trebuie desprins acest verset din contextul lui. În versetul 14 sunt trei întrebări în legătură cu el, întrebări care trebuie luate în legătură cu versetul 13.

Prima întrebare: „Cum vor chema pe Acela în care nu au crezut?”

Răspunsul este că cei pierduţi nu pot chema pe Domnul, ca să fie mântuiţi, înainte de a crede:

a) că Domnul Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre după mărturia Scripturii.

b) că Domnul Iisus a fost îngropat.

c) şi că El a fost înviat de către Tatăl ceresc tot după mărturia Scripturii (1 Corinteni 15, 1-4).

A doua întrebare: „Cum vor crede în Acela despre care nu au auzit?”

Răspunsul este că cei pierduţi nu pot crede în El, până nu vor auzi vestea bună a mântuirii, exemplu:

1. Famenul a trebuit să audă pentru a crede (Faptele Apostolilor 8, 26-39).

2. Pavel a trebuit să audă şi să vadă pentru a crede (Faptele Ap. 9, 1-18).

3. Corneliu a trebuit să audă ca să creadă (Faptele Ap. 10, 1-48).

4. Temnicerul a trebuit să audă ca să poată crede (Faptele Ap. 16, 25-40).

A treia întrebare: „Cum vor auzi despre El fără propovăduitor?”

Răspunsul este că ei nu pot auzi fără ca cineva să le aducă la cunoştinţă vestea bună:

1. Cele trei mii de suflete au crezut la Rusalii, pentru că cei 120 din odaia de

sus le-au mărturisit pe Domnul Iisus Hristos.

2. Famenul a fost mântuit pentru că Filip i-a mărturisit pe Domnul Iisus (Faptele Ap. 8, 26-39).

3. Pavel a crezut pentru că Sf. Arhidiacon Ştefan a mărturisit pe Domnul Iisus Hristos (Faptele Ap. 7, 54-60

4. Corneliu cu casa lui a fost mântuit pentru că Petru i-a mărturisit pe Domnul Iisus (Faptele Ap. 10, 1-48).

5. Temnicerul din Filipi a fost mântuit pentru că Pavel şi Sila i-au mărturisit pe Domnul Iisus (Faptele Ap. 16, 25-40).

6. Tu ai fost mântuit pentru că cineva ţi-a mărturisit pe Domnul Iisus.

După cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu, cei pierduţi nu pot fi mântuiţi fără ca cineva să le mărturisească pe Domnul Iisus Hristos. Ei trebuie să audă o mărturisire; ei trebuie să audă ca să poată crede; ei trebuie să audă ca să poată chema pe Domnul şi ei trebuie să cheme pe Domnul ca să fie mântuiţi. Dar ei nu pot chema pe Domnul până nu cred în El. Şi ei nu pot crede până când nu aud despre El şi nu pot auzi decât dacă cineva le mărturiseşte. Aşa că, „credinţa (cea mântuitoare) vine în urma auzirii” (Romani 10,17).

Noi nu ne-am născut cu o credinţă mântuitoare, ci o asemenea credinţă vine numai prin auzirea Evangheliei. De aceea este de o deosebită importanţă ca fiecare copil al lui Dumnezeu născut din nou, să lupte pentru îndeplinirea marii însărcinări cu privire la evanghelizarea lumii şi a face tot ce depinde de el să ducă cât mai departe Evanghelia la câţi mai mulţi oameni.

CALIFICAREA UNUI MĂRTURISITOR

Un mărturisitor al Domnului Iisus este pregătit ca să mărturisească atunci când:

1.Este întemeiat în credinţă. Aceasta înseamnă să fii înrădăcinat puternic în Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Petru scrie: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă” (1 Petru 3:15).

2. Este mântuit şi cunoaşte mântuirea. Noi ştim că suntem mântuiţi pentru că Dumnezeu ne spune acest lucru în Cuvântul Său şi El nu minte. Pentru aceasta noi avem:

a) Mărturia Duhului (Romani 8:16).

b) Mărturia Cuvântului (1 Ioan 5:13).

c) Mărturia credinţei mântuitoare: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia aceasta în el” (1 Ioan 5, 9-11).

La primii creştini viaţa plină de Duhul Sfânt s-a arătat prin:

a) Îndrăzneala cu care vesteau Cuvântul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4,31). b) Puterea mare cu care au mărturisit (Faptele Apostolilor 4:33).

c) Harul cu care au mărturisit (Faptele Apostolilor 4,33).

d) Dărnicia lor faţă de semeni (Faptele Apostolilor 4,34-37).

e) Unitatea în rugăciune care i-a caracterizat (Faptele Apostolilor 2, 42-47).

f) Suferinţele pe care le-au îndurat (Faptele Apostolilor 8, 1-4).

g) Bucuria pe care au avut-o în necazuri (Romani 5,3).

h) Faptul că au cântat în închisori (Faptele Apostolilor 16,25).

i) Faptul că au iubit pe vrăjmaşii lor şi s-au rugat pentru ei (Fapt. Ap. 7, 54-60).

j) Răbdarea în suferințe pentru Numele Lui (Fap. Ap. 5, 41).

Evanghelia propovăduită cu puterea Duhului Sfânt, face întotdeauna ca ascultătorii să reacţioneze într-un fel sau în altul. La Rusalii trei mii de oameni s-au pocăit, în timp ce alţi mulţi şi-au bătut joc de apostoli. Nici unul, absolut nici unul, nu a rămas nepăsător la auzul Evangheliei propovăduită în puterea Duhului Sfânt.

CONVERSAŢIA CU CEI NEMÂNTUIŢI

Sunt două căi pe care noi putem intra în discuţie cu cei nemântuiţi:

1. Prima este intrarea directă în vorbă.

Această cale poate fi folosită când mărturia este către: a)O rudă. Andrei a folosit această metodă de intrare directă în discuţie, ca să aducă pe fratele său, Simon Petru, la Domnul Iisus (Ioan 1,40).

b)Un prieten. Filip, apostolul, a folosit această metodă ca să aducă pe Natanael la Domnul Iisus (Ioan 1,45-46).

c)Cel interesat. Domnul Iisus Hristos a vorbit direct cu Nicodim (Ioan 3, 1-21). d)Cel care caută. Pavel şi Sila au fost direcţi în vorbire atunci când au condus pe temnicerul din Filipi la Domnul Iisus (Faptele Apostolilor 16,19-34). 2. A doua metodă de intrare în discuţie este cea indirectă.

Această metodă poate fi folosită când mărturia este către:

a)Un necunoscut. Aşa a procedat Domnul Iisus când a mărturisit femeii samaritene (Ioan 4, 7-26).

b)Un om religios. Filip s-a folosit de această metodă indirectă pentru a conduce pe famenul etiopian la Hristos (Faptele Apostolilor 8, 26-29).

Folosirea unei metode sau a celeilalte depinde însă de călăuzirea Duhului Sfânt din momentul respectiv. De aceea trebuie să fim foarte atenţi în privinţa aceasta. Indiferent însă ce metodă am folosi, trebuie să mergem înainte până când reuşim să prezentăm planul lui Dumnezeu de mântuire şi până când vom reuşi să adresăm celui cu care discutăm invitaţia de a-L primi pe Domnul Iisus ca Mântuitor al lui personal.

URMĂRIND ADEVĂRUL (Evanghelia după Matei 13:3-8)

Pilda semănătorului ilustrează importanţa terenului. Numai o parte din pământ a fost pregătită pentru sămânţă; aşa că numai o parte din seminţe au adus rod.

Domnul Iisus explică pilda în versetele 18-23 şi noi învăţăm următoarele din ea:

1) Semănătorul este cel care mărturiseşte.

2) Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.

3) Pământul este inima omului.

De asemenea învăţăm faptul că sunt patru categorii de inimi:

- Inimi bătătorite, pământ de lângă drum foarte tare (Matei 13:4).

- Inimi superficiale, pământ pietros, fertil numai la suprafaţă (versetul 5).

- Inimi lumeşti, pământ fertil cu mărăcini; fertil, dar ocupat (versetul 7).

- Inimi înţelegătoare, adică pământ bun, fertil şi bine pregătit (versetul 8).

Învăţătura este simplă: dacă aşteptăm ca sămânţa (Cuvântul lui Dumnezeu), să aducă rod, atunci inima trebuie să fie pregătită. Inima tare trebuie să fie sfărâmată (Ieremia 23,29); inima superficială trebuie să fie adâncită; inimii lumeşti trebuie să i se spună că lucrurile din lume sunt trecătoare (1 Ioan 2,15-17). Pentru aceasta este nevoie de timp, muncă şi răbdare.

Preot Ionuț Popescu

Parohia Noiștat.