Editorial

Nu de puține ori auzim în jurul nostru că românul se pricepe la două lucruri: politică și fotbal. Eu recunosc că nu mă pricep deloc la fotbal. Iar despre politică am așa, o vagă idee.

Mă refer la politică așa cum este ea definită de dicționarul explicativ al limbii române:

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective.

Și asta pentru că nu sunt politician, adică nu posed arta și știința de a guverna. Nu vreau să guvernez. Accept doar, ca marea majoritate dintre noi, să fiu guvernat.

Cuvântul politică provine din greacă – politikos – și are ca rădăcină semantică cuvântul polis care la origini desemna un oraș-stat din Grecia antică. Aceste orașe stat puteau fi guvernate de monarhie – adică de un rege, aristocrație – adică de un număr mai mic sau mai mare persoane care se bucură de mari privilegii, tiranie - adică de un stăpân absolut sau democrație – adică toată lumea avea aceleași drepturi la conducere.

Azi acele orașe-stat au devenit state-națiuni sau chiar state-continente. Iar politica și jocurile politice li se aplică și lor, indiferent de mărime.

Pentru statul nostru am însă o problemă. Din câte știu trăim într-o democrație. Adică toți avem aceleași drepturi și alegem dintre noi pe cei ce ne guvernează. Dar asta teoretic pentru că, din câte văd, cei pe care i-am ales devin dintr-o dată aristocrați iar noi ajungem să trăim într-o aristocrație.

Nu vă e clar? Să vă explic. Oficial suntem o democrație și ce poate unul pot toți. Deci alegem să fim conduși de oameni ca și noi, cu aceleași capacități politice ca și noi. Și pentru ca toată lumea să beneficieze de aceleași șanse, adică toată lumea să poată să facă politică, odată la patru ani organizăm alegeri în care oricine poate să devină conducător. Adică, și eu și tu, am putea candida și să fim aleși ca să conducem. Doar că, odată la patru ani nici eu și nici tu nu putem candida și ca urmare nu putem fi aleși, pentru că există niște grupuri de oameni numite partide care în momentul în care i-am votat să ne conducă și-au acordat privilegii și s-au asigurat că nici eu și nici tu nu le-am putea lua frâiele puterii politice. Adică sunt niște persoane privilegiate, niște aristocrați. Deci … dacă suntem conduși de un număr mai mic sau mai mare de persoane care se bucură de mari privilegii, niște aristocrați, nu rezultă că trăim într-o aristocrație?

Sunt de acord că o țară trebuie să fie condusă de oameni care știu ce fac, pentru care guvernarea este o știință pe care o stăpânesc. Dar, cu mici excepții, vi se pare că am fost conduși de oameni care știu ce fac, pe care îi interesează soarta țării ai căror cetățeni sunt, sau de niște oportuniști pe care îi interesează persoana lor și privilegiile pe care și le-au asigurat?

Acești oportuniști fac tot ce pot ca odată la patru ani să te convingă să le dai lor votul, că ei sunt cei mai buni, că știința lor politică este cea mi bună, că ei guvernează cel mai bine. De fapt vor să se asigure că de privilegiile pe care și le-au asigurat până acum vor beneficia și mai departe.

Ce-ar fi dacă am candida și noi, eu și cu tine?

Poate suntem mai buni decât cei ce ne conduc acum. Și dacă lumea ne-ar alege? Ar fi o catastrofă pentru partide. Noi nu suntem înregimentați politic. La noi nu pot veni să spună ”Fă cum spun eu și îți iese și ție ceva.” De ce? Pentru că eu și cu tine nu-i suntem datori cu nimic partidului, noi suntem datori cetățeanului de pe stradă. El ne-a votat, nu partidul. În fața lui răspundem pentru ce am făcut sau nu am făcut. El este cel care ne judecă.

Încercați să trageți la răspundere o listă de candidați ai unui partid sau un partid pentru promisiunile neonorate pe care le-au făcut în campania electorală. Puteți? Nici o șansă!

Mai mult. După alegeri veți constata că toate acele nume de pe listă au ajuns în cu totul altă parte decât unde ați votat să ajungă. Comisii, AGA, ministere, direcții etc. – toate acele locuri unde privilegiile le aduc bogăție. În locul lor, în consilii locale, județene, parlament vor ajunge oameni pe care nu-i cunoașteți, de care nici n-ați auzit și care vor face tot ce le cere partidul. Pentru că nu voi i-ați votat ca să ajungă acolo. Partidul i-a pus acolo. Și, odată ajunși acolo – o mână spală pe alta și amândouă obrazul. Care tot murdar rămâne …

Poate ar trebui să funcționeze legea lui OM. Dar nu ca în ”Fii om cu mine ca să fiu om cu tine” ci legea lui a fi OM, cu majuscule. Ca în umanitate.

Cătă V.