POEZIE: Fermecătoarea toamnă

Fermecătoarea toamnă

Ioan Gligor Stopiţă

Azi noapte mi-a bătut în uşă-o Doamnă,

Brutal fardată, la gât cu şal de vulpe,

Cu blugii vineţii mulaţi pe pulpe

Şi ie cafenie: fermecătoarea toamnă!...

Azi noapte mi-a bătut cu degetu-n fereastră

Femeia aceea brună...Doamna din Sonete,

Misterioasă, rece, în rochii de măiastră

Ce vine noaptea poeţii să-i deştepte...

S-a veştejit azi noapte înc-o stea

Şi a căzut aprinsă la margini de amurguri...

Fluturii rămaşi în vie printre struguri

S-au sinucis bezmetici la fereastra mea...

Vântul din Cindrel s-a rupt printre ecluze

Şi-a străbătut Sibiul cu ...femeia...

Ce plângea sfâşiitor şi cu sarcasm pe buze...

Vai, ce „barbar plângea femeia aceea”!...