Cale lină, Gyuri!

Luni, 26 septembrie, ne-am întristat cu toții la vestea că cel care a fost Ioan Gyuri Pascu, și-a luat rămas bun de la lumea aceasta. Gazeta Hârtibaciului a publicat multe creații literare de-ale lui Gyuri, dar pentru prima dată o facem cu sufletul încărcat.

Acum, la ceas de tristețe, am simțit că se cade să-l pomenim amintindu-ne vorbele sale.

SMINTIT

Inima mea când vorbeşte, ştii,

spune poezii.

Ochii mei sunt maeştri graffiti,

pictează viaţa pe străzile pustii.

Mâinile mele dezmiardă orizontul

scriind cu arătătorul : „speranţă”.

Mintea mea a obosit încercând să înţeleagă atâtea minuni

şi-a aintrat în vacanţă.

GENETICA GENEZEI

Atunci când a făcut

Universul

Cum a putut oare,

Dumnezeu

să iubească atât de tare

mulţimea vidă

încât s-o lase gravidă

şi ea să-l nască pe Unu

şi el să se dividă?

Se pare că Pitagora ştia,

dar n-a spus nimănui.

Cel puţin aşa mi-a spus un specialist în microbiologie

celulară din Vaslui

SPAŢIU MESCHIN

Cât de neconfortabil trebuie că se simte

Iubirea

când e înghesuită de oameni

în cuvinte!

E altceva într-un tango,

într-un ocean

sau când are drept tavan

infinitul cerului!

BARUL DE VIS A VIS

Barul de vis a vis

are un barman cu vestă kaki

de camuflaj

şi toaleta la etaj.

Cafeaua e ok

şi, când o bei,

dacă eşti norocos

poţi vedea chipul luminos

al unei studente la arte

care ţine mereu pe masă o carte

sau, ce-o fi, catalog de lucrări.

Soarbe cu gândul în depărtări

şi zâmbeşte amar .

sau poate cafeaua ei e amară.

Ori, poate, toamna de afară

e de vină. Nu ştiu. M-a văzut. Cred că roşesc.

Îi zâmbesc

scot banii di buzunar, plătesc

şi ies.

Şi uite-aşa, tot mai des,

inima mea se împarte

între scrisul de poezii

şi barul de vis a vis

cu studenta la arte.

CONDIŢIONAL

Dacă ştiam

atunci

să te iubesc

cum te iubesc acum,

mă făceam una cu florile pe care, atât de rar, ţi le-am dăruit...

ÎTÂLNIRE CU PEŞTIŞORUL DE AUR

-Peştişorule, fă-mă mini-amandină

fă-mă bujor într-o grădină

şi ghiers de-al lui John Waite, de-i vrea!

-Astea-s dorinţe? Cam ciudat!

Nu vrei şi tu să fi bogat,

să ai palat?

-Nu. De fapt aş vrea

doar s-o înţeleg pe ea.

TATA

Iubitor de sport

şi tenor de duminică

(nu pot spune că aşchia a sărit prea departe).

mi-aduc aminte – şi el, ca mine – nu prea curajos,

dar cunoştea toate ciupercile

când mergea prin pădure, pe jos!

Îl văd ades când cânt

şi mă gândesc c-acea, pe Pământ

(îl iert şi-mi cer iertare)

n-am apucat să ne spunem -unuia altuia – ce ne doare!

MAMA

Elegantă la servici,

elegantă şi acasă,

Mama a fost mereu ceea ce numim

o femeie frumoasă.

A muncit, a suferit, a petrecut, ne-a născut,

ne-a văzut crescând

apoi iar a muncit, petrecut, suferit

şi-acuma stă şi mai mult, tace.

Mai zice că e bătrână

şi-o lasă pe soră-mea s-o ia de mână

Şi s-o plimbe prin curte, acolo la Cluj,

Unde mai merg şi eu la o supă şi-o prăjitură cu Mariile mele.

SORA MEA

Sora mea, Kati, purta în buletin

poza mea alături de cea a lui Isus.

Atunci mi se părea ciudat.

Abia acum am înţeles

lecţia de iubire necondiţionată pe care mi-o preda,

şi mi-am propus

să fac din inima mea

un portofel

în care să păstrez imaginea omului

alături de a Aceluia care l-a mântuit!

CEALALTĂ SORĂ A MEA

Cealaltă soră a mea

e o Marie

purtătoare de telepatie.

De aceea nu ne putem minţi niciodată.

Ne iubim şi ne oferim răsplată

ea, o zacuscă, o prăjitură,

eu ce mai scriu sau scot pe gură.

E o afacere de familie profitabilă.

Profitul: Iubire Neperisabilă!

FRATELE MEU

Fratele meu era înalt

şi plângea iute la despărţiri.

N-am apucat să-l văd plângând

nici când a plecat în Germania

nici când a plecat la Cer.

Înălţimea şi sensibilitatea

le-a lăsat moştenire fetelor lui

Care sunt nemţoaice

şi ascultă, din când în când, cântecele unchiului.

SCHIŢĂ DE PORTRET I

Mama ficei mele

cu ochii- picături de mare căzute din stele-

prea neştiut plăpândă, în fire, nu în trup

întru-ajutor mereu la pândă

albină- matcă purtătoare de iubire pentru stup

râde la flori

şi se-ncruntă la minciuni

trăieşte-n Adevăr

şi uneori face minuni.

Ah, am uitat, părul şaten!

Am avut note mici la desen

de aia mă cam feresc

să fac portretul celei pe care o iubesc.

SCHIŢĂ DE PORTRET II

Copil matur

adolescent – copil

descarcă seriale

(e fan Ally Mc Beal).

Auz armonic dulce şi subtil

pictează-n sunet, cântă în desen

aduce-un pic cu mine la fire şi la ten.

De-am gigg-uri, nu pre vine.

Îi e cam anevoie,

dar sună la nevoie

şi asta tot e bine.

Rachmaninov i-e mentor

Demi Lovato, friend

Even she ain’t so open

I see & understand

always an open door.

Ce să-i mai fac portretul?

E-a mea şi o ador!