CERCUL DRAGOSTEI

Orice om joacă un rol important pe acest pământ asemeni unui actor într-o piesă de teatru. Rolul poate să fie pozitiv sau negativ. Putem să aducem bucurie și veselie pentru cei din jurul nostru sau dimpotrivă să le transformăm viața într-o dramă. Această bucurie sau dramă afectează cu siguranță și viața celui care le generează și care va porni cu ele în veșnicie.

Einstein spunea: „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul, totul este interconectat și are un sens.” Totul face parte din acest cerc al universului din această lege a dragostei și din acest principiu al recunoștinței. Cercul dragostei trebuie trăit și la el trebuie să participăm cu toții pentru a înfăptui ceea ce numim "Raiul pe Pământ".

Iată o povestioară referitoare la puterea pe care o are acest cerc al dragostei:

„Într-o dimineață devreme, un țăran bătu cu putere în poarta unei mănăstiri. Când fratele portar i-a deschis, el i-a întins o frumusețe de ciorchine de struguri.

-Dragă frate portar, acestea sunt cele mai frumoase roade ale vieții mele. Am venit să ți le ofer în dar.

-Mulțumesc! Le voi duce imediat la stareț care se va bucura de darul dumitale.

-Nu! Eu le-am adus pentru dumneata.

-Pentru mine? Eu nu merit un dar așa de frumos al naturii.

-De fiecare dată când am bătut la poarta mănăstirii mi-ai deschis. Când am avut nevoie de ajutor fiindcă recolta îmi fusese distrusă de secetă dumneata mi-ai dat mereu o bucată de pâine și un pahar cu vin. Acum vreau ca acest ciorchine de struguri să îți aducă puțină bucurie.

Fratele portar a așezat ciorchinele în fața lui și și-a petrecut toată ziua admirându-l. S-a hotărât totuși să-l dea starețului care totdeauna îl stimulase cu vorbe pline de înțelepciune.

Starețul a fost foarte mulțumit de struguri dar și-a adus aminte că în mănăstire se află un călugăr bolnav și i-a dus acestuia acest dar.

Dar strugurii n-au stat prea mult în cămăruța fratelui bolnav pentru că acesta își aminti de fratele brutar care totdeauna avusese grijă de el și îi aducea de mâncare. Hotărî să-i ducă strugurii acestuia.

Fratele brutar mulțumi dar se gândi că fratele paraclisier care avea grijă de Sfânta Impărtășanie are nevoie mai mult de bucuria aferită de aceste fructe.

Fratele paraclisier oferi ciorchinele novicelui său care intrase recent în mănăstire pentru ca să-l întărească pe acesta și pentru ca să-l facă să înțeleagă că opera Domnului se află în cele mai mărunte lucruri ale creației. Când novicele îl primi sufletul lui se umplu de bucurie, pentru că niciodată nu văzuse un ciorchine atât de frumos. În același moment își aminti de prima dată când venise la mănăstire și de omul care-i deschise poarta. Știa că datorită acestui gest se afla astăzi în acea comunitate monahală. Puțin înainte de căderea nopții duse ciorchinele la fratele portar. Acesta înțelese că acel ciorchine îi era destinat. Savură fiecare boabă și adormi fericit. Astfel cercul a fost închis, un cerc al fericirii și al bucuriei care îi cuprinde totdeauna pe aceia care se află în contact cu energia iubirii dumnezeiești.

Petre Țuțea spunea: „Singurul vehicol către Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni”. Se poate vorbi frumos, cu cuvinte alese și bine gândite dar ceea ce-l definește pe om sunt faptele sale care la rândul lor definesc caracterul. Singura unitate de măsură pentru a prețui dimensiunile unui caracter este fapta. Dovada deplină a caracterului e „omul de ispravă ” care e mai presus de „omul de treabă” pentru că primul e cel care isprăvește și depune un efort deosebit folositor celor care se hrănesc și își amintesc de creația lui. Pentru aceasta, a avea caracter înseamnă să ai deprinderi așa de puternice încât să fi stăpânit de ele fără împotrivire.

Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că omul cu un caracter puternic trebuie să fie permanent atent la capcanele, care se întind în jurul său și să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu. El aseamănă această lume cu o pădure plină de spini, de gropi și de prăpăstii. Omul cu un caracter bun călăuzit de ochiul său curat, înarmat cu platoșa dreptății, coiful mântuirii, pavăza credinței și sabia Duhului va înainta cu atenție în această lume și va fi birui toate cursele vrăjmașului ajungând la pământul făgăduinței - Impărăția Cerurilor.

Un astfel de om începe să își cunoască inima care este un abis de necuprins și se deprinde prin puterea harului dumnezeesc să lupte împotriva răului.

Să învățăm ce înseamnă bucuria de a oferi semenilor noștri din darurile primite de la Dumnezeu și apoi să punem în practică această învățătură. Timpul nu dorește ca noi să rămânem simpli spectatori la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci să ne implicăm cu întreaga ființă pentru a sprijini pe cei aflați în nevoi.

Sub semnul acestui „cerc al dragostei creștine” Parohia Săsăuș implicată într-un proiect social și filantropic vine în sprijinul credincioșilor săi prin amenajarea unei camere din fostul grajd parohial care să servească diverselor trebuințe. Deoarece în satul Săsăuș nu exista un loc pentru un cabinet medical, această cameră va îndeplini acest rol cu ajutorul și sprijinul D-lui Doctor Marinca care va veghea la menținerea sănătății persoanelor din sat. Tot la această locație oamenii vor putea să ridice corespondența, scrisorile și facturile de la factorul poștal din comuna Chirpăr.

Mulțumim Primăriei Chirpăr care a sprijinit această inițiativă a Parohiei, credincioșilor din satul Săsăuș, D-lui Doctor Marinca Cosmin și tuturor celor implicați.

Pr. Copăcianu Alexandru

Parohia Săsăuș.