Recviem pentru DIRIJOR
Aștepta cu bucurie prima zi de toamnă – începutul Anului Bisericesc – să dirijeze Liturghia, dar Dumnezeu l-a chemat în armonia cerească, acolo unde nimeni nu falsează, „unde veșnic plutesc îngerii”. Acolo și-a găsit fericirea, dirijorul Corului Bisericii noastre, profesorul de muzică DORU-PAUL NIȚESCU, dascălul și prietenul atâtor generații de agnițeni care iubesc arta sunetului.
Chipul senin, prietenos, gata să spună un cuvânt bun oricui îl întâlnea, parte din peisajul acestui burg transilvan, ne urmărește parcă și acum pe strada principală, în sala de repetiții, în cafasul bisericii, pe scena Casei de Cultură, la serbările școlilor și grădinițelor sau la festivitățile de absolvire. Acordeonul – „Hohnerul”- lui Doru era vrăjit: cânta oricând, orice i se cerea.
Pianul bătrân și obosit din sala de repetiții e parcă și mai trist, așteptându-l să-i mai mângâie clapele. Acum, când cu greu luăm tonul, așteptăm cu emoție să ne mai spună „Faaals!”și..., plecâdu-și capul (fa-la-do-la-fa!), cu un zâmbet discret, să scoată din adâncul sufletului său de artist tonul izvorâtor de armonie.
Prietenos și delicat, se apropia de oameni și de lucruri cu o bucurie ce-ți amintea de inocența copilăriei. Se bucura de orice, dar cel mai mult se bucura de muzică. În singurătatea suferinței care l-a măcinat, rugăciunea și muzica i-au fost credință și nădejde - muzica îi inunda spațiul vital. Pentru Doru, muzica era singurul reper care conta: oamenii erau împărțiți în tenor, bas, sopran, alto sau afon! Se atașa copilărește de orice obiect ce inducea ideea de muzică – ceasul lui muzical, un tricou sau o cravată pe care erau imprimate note muzicale! În toate catedralele pe care le-am vizitat sau în care am concertat ( Polonia, Ungaria, Austria, Franța), a cântat măcar câteva acorduri la orgă, pentru a le proba acustica. Pentru el muzica unea oamenii cu spațiul și cu obiectele. Se supăra cu îngăduință când ne abăteam de la regulile armoniei și se bucura cu un entuziasm ponderat, interiorizat, atunci când totul era …perfect!
Piesele corale „Miluiește-mă, Dumnezeule!”, „Cămara Ta, Mântuitorule”, „Cât de mărit…!”, „La fântână la izvor” ș.a. – care ne-au adus premii și recunoaștere unanimă - rămân printre performanțele interpretative ale corului datorate, în primul rând, măiestriei muzicianului și dirijorului Doru-Paul Nițescu.
Puțini știu că, alături de tatăl său – învățătorul Nicolae Nițescu - este autorul Imnului orașului Agnita , orașul în care s-a născut, s-a bucurat, a suferit și pe care l-a părăsit cu o mare discreție, poate pentru a nu lăsa loc prea multor tristeți.
Din armonia desăvârșită a Cerului, Dom’ Profesor ne ascultă cu îngăduință când greșim tonul și se bucură când revenim pe calea cea bună. „Fa-la-do-la-fa!” va fi mereu reper și vie amintire despre Dirijorul corului „Sfântul Nicolae”.
Membrii CORULUI
