Raţiune pentru orice

„Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate” ( Romani 11, 36) „Pe toate le-a făcut Domnul, fiecare cu țelul său” (Proverbe 16, 4)

Toate sunt pentru El. Ultimul scop al universului este să arate gloria lui Dumnezeu. Este o raţiune pentru orice lucru şi fiinţă care există. Şi pentru tine există o raţiune. Dumnezeu le-a făcut pe toate pentru gloria Lui. Fără gloria lui Dumnezeu, nimic nu ar fi existat.

Ce este gloria lui Dumnezeu? Este însăşi existenţa lui Dumnezeu. Este esenţa naturii Lui, este greutatea importanţei Lui, este radierea splendorii Lui, este demonstraţia puterii Lui, şi este atmosfera prezenţei Lui. Gloria lui Dumnezeu este expresia bunătăţii Lui şi se cuprinde în toate acele intrinseci, calităţi veşnice.

Ce este gloria lui Dumnezeu? Uită-te în jur. Totul e creat de Dumnezeu și reflectă gloria Lui. O vedem oriunde, de la forma microscopică a vieţii la marea Cale Lactee, de la apus şi stele la furtuni şi anotimpuri. Creaţia revelează gloria Creatorului. În natură învăţăm că Dumnezeu este Atotputernic, că El se bucură de varietatea creaţiei, iubeşte frumuseţea creaţiei, este Organizat, Înţelept şi Creativ. Scriptura spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor Lui o vestește tăria”. (Ps. 18,1).

De-a lungul istoriei, Dumnezeu şi-a revelat gloria Sa oamenilor în diferite situaţii. Prima dată şi-a revelat-o în Grădina Edenului, apoi lui Moise, apoi în Cortul Întâlnirii şi în Templu, apoi prin Domnul Iisus Hristos şi acum prin Biserică.

Era prezentată printr-un foc care nu se mistuia, nor, furtună, fum şi lumină puternică. În cer, gloria lui Dumnezeu furnizează întreaga lumină necesară. Scriptura spune: „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o și făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21,23).

Cel mai bine se vede gloria lui Dumnezeu în Domnul Iisus Hristos. El, Lumina lumii, iluminează natura lui Dumnezeu. Datorită Domnului Iisus, noi nu mai suntem în întuneric. Scriptura spune: „El, Iisus Hristos, este oglindirea slavei Lui” (Evrei 1,3). Domnul Iisus a venit pe pământ ca noi să înţelegem pe deplin gloria lui Dumnezeu, „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi,… Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Slava inerentă a lui Dumnezeu este cea ce posedă El prin faptul că este Dumnezeu. Este natura Lui. Noi nu putem adăuga nimic la slava Lui. Este imposibil pentru noi să facem soarele să strălucească mai tare. Dar ni se porunceşte să recunoaştem Atotputernicia Lui, să onorăm slava Lui, să lăudăm slava Lui, să reflectăm la măreția Lui şi să trăim pentru lauda Lui. De ce? Pentru că Dumnezeu merită acestea! Îi suntem datori cu fiecare onoare pe care e posibil să i-o dăm. Dumnezeu făcând toate lucrurile, El merită toată lauda. Scriptura spune: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile și prin voința ta ele erau și s-au făcut” (Apocalipsa 4,11)

În întregul univers, numai două creaţii au refuzat să aducă slavă lui Dumnezeu: îngerii căzuţi (demonii) şi noi (oamenii). Rădăcina păcatului este refuzul de a aduce slavă lui Dumnezeu, iubind orice altceva numai pe Dumnezeu nu. Refuzul a aduce slavă lui Dumnezeu este o rebeliune plină de orgoliu, şi este păcatul ce a cauzat căderea lui Satan – şi a noastră de asemenea. În diferite circumstanţe noi trăim pentru slava noastră nu pentru slava lui Dumnezeu.

Scriptura spune: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

Nimeni dintre noi nu poate pretinde că a dat lui Dumnezeu slava care I se cuvine. Acesta ar fi cel mai mare păcat şi cea mai mare greşeală ce am face-o. Pe de altă parte, trăind pentru slava lui Dumnezeu este cea mai mare realizare a vieţii noastre. Dumnezeu spune: Pe toți cei care poartă Numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat” (Isaia 43,7), deci se cade să fie scopul suprem al vieţii noastre.

CUM POT EU ADUCE SLAVĂ LUI DUMNEZEU?

Domnul Iisus a zis Tatălui: „Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ, lucru pe care Mi l-ai dat să îl fac, l-am săvârșit” (Ioan 17,4). Domnul Iisus Hristos L-a onorat pe Tatăl prin împlinirea scopului Lui pe pământ. Noi îl onorăm pe Dumnezeu în acelaşi mod. Când totul în creaţia Lui va împlini scopul existenţei, creaţia va aduce slavă lui Dumnezeu. Păsările aduc slavă lui Dumnezeu prin zbor, ciripit, facerea cuibului şi alte activităţi pentru care sunt create ele. Chiar şi mititica furnică aduce slavă lui Dumnezeu când îşi îndeplineşte scopul pentru care a fost creată.

Dumnezeu a făcut furnica să fie furnică, şi te-a făcut pe tine să fii tu. Sf. Irineu a spus: „Slava lui Dumnezeu este fiinţa umană adusă la viaţă”.

Sunt multe căi de a aduce slavă lui Dumnezeu, dar ele pot fi însumate în cinci scopuri ale lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Vom petrece restul meditaţiilor detaliindu-le şi iată o privire de ansamblu.

Aducem slavă lui Dumnezeu prin închinare. Închinarea este prima noastră responsabilitate. Ne închinăm Lui bucurându-ne de El. Dumnezeu vrea închinarea noastră să fie motivată de dragoste, mulţumire, şi extaz, nu de o datorie.

Închinarea este mult mai mult decât lauda, cântarea şi slăvirea lui Dumnezeu. Închinarea este modul de viaţă al bucuriei lui Dumnezeu, iubindu-L pe El, dându-ne pe noi înşine Lui pentru a ne folosi pentru scopul Său. Când trăieşti viaţa ta pentru slava lui Dumnezeu, tot ceea ce faci devine un act al închinării.

Scriptura spune: „.....daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii” (Romani 6,13).

Aducem slavă lui Dumnezeu iubind pe aproapele nostru. Când tu ai fost născut din nou ai devenit parte din familia lui Dumnezeu. A-L urma pe Domnul Hristos nu e numai un act al credinţei, ci de asemenea include apartenenţa şi creşterea în dragoste, în familia lui Dumnezeu. Sf. Apostol Ioan a scris: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte” (1 Ioan 3,14). Sf. Apostol Pavel a spus: „Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, precum și Hristos v-a primit pe voi spre slava lui Dumnezeu” (Romani 15,7).

Este responsabilitatea noastră să învăţăm să iubim cum Dumnezeu ne-a iubit, pentru că Dumnezeu este dragoste, şi aceasta-L onorează pe El. Iisus a zis: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii" (Ioan13, 34-35).

Aducem slavă lui Dumnezeu devenind ca şi Hristos. Odată ce suntem născuţi în familia lui Dumnezeu, El ne vrea să creştem la maturitate spirituală. Cum vine aceasta? Maturitatea spirituală este creşterea spirituală ca să ajungem ca şi Hristos în gândire, simţire şi acţiune. Cu cât dezvoltăm caracterul lui Hristos în noi cu atât mai mult aducem slavă lui Dumnezeu. Scriptura spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3,18).

Dumnezeu ţi-a dat o viaţă nouă şi o natură nouă când l-ai acceptat pe Hristos. Acum, pentru tot restul vieţii tale pe pământ, Dumnezeu vrea să continue procesul de schimbare a caracterului tău. Scriptura zice: „Plini de roada dreptății, are este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu” (Filipeni 1,11).

Aducem slavă lui Dumnezeu slujind altora cu darurile noastre. Fiecare dintre noi am fost în mod unic dotaţi cu talente, daruri, îndemânări şi abilităţi. Felul cum suntem „circuitaţi” nu este un accident. Dumnezeu nu ţi-a dat abilităţi pentru a le folosi în scopuri personale. Ceea ce ne-a dat Dumnezeu ne-a dat pentru folosul altora, şi la alţii Dumnezeu le-a dat abilităţi spre folosul tău. Scriptura spune: „După darul pe care l-a primit fiecare, slujiți unii altora, ca niște buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbește cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu!” (1 Petru 4,10-11).

Aducem slavă lui Dumnezeu spunându-le altora despre El. Dumnezeu nu vrea ca dragostea Lui şi scopurile Lui să fie ţinute în secret. Din moment ce noi ştim adevărul, El aşteaptă ca să împărtăşim adevărul cu alţii. Acesta e un privilegiu mare – să aduci pe alţii la Iisus, să-i ajuţi să descopere scopul lor şi să-i pregăteşti pentru destinul veşnic. Scriptura spune: „Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulțindu-se harul să prisosească prin mai mulți mulțumirea, spre slava lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4,15).

PENTRU CE TRĂIEŞTI TU?

Trăind de-acum încolo pentru slava lui Dumnezeu ţi se cere să-ţi schimbi priorităţile, orarul tău zilnic, relaţiile tale, şi toate celelalte. Asta presupune uneori alegerea unei căi mai dificile decât una uşoară. Chiar şi Domnul Iisus s-a confruntat cu aceasta. Ştiind că va fi crucificat, El a plâns: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!" (Ioan 12, 27-28 ).

Domnul Iisus a stat la încrucişare de drumuri. Să aducă la îndeplinire scopul pentru care a venit pe pământ ori să se dea înapoi şi să ducă o viaţă „confortabilă”, egocentrică? Tu eşti pus în faţa unei asemenea situaţii. Vei trăi pentru scopurile tale, confort, şi plăcere sau vei trăi tot restul vieţii tale pentru slava lui Dumnezeu, ştiind că El a promis o răsplată veşnică? Scriptura spune: „Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică” (Ioan 12,25)

Este timpul să te decizi. Pentru cine ai de gând să trăieşti – pentru tine însuţi ori pentru Dumnezeu? Poate vei ezita, gândindu-te că nu vei avea puterea necesară să trăieşti pentru Dumnezeu. Nu-ţi fie frică. Dumnezeu îţi va da tot ce ai nevoie dacă tu decizi să faci alegerea de a trăi pentru El. Scriptura spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui” (2 Petru 1,3).

Chiar acum, Dumnezeu te invită să trăieşti pentru slava Lui prin împlinirea scopurilor destinate pentru tine. Nu este altă cale. Orice altceva este o formă numai. Viaţa reală începe prin dăruirea ta totală Domnului Iisus Hristos. Dacă nu ai făcut-o până acum tot ce trebuie să faci este să crezi şi să primeşti. Scriptura promite: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12)

În primul rând, crede. Crede că Dumnezeu te iubeşte şi te-a creat pentru un scop bine precizat. Crede că tu nu eşti la întâmplare. Crede că tu ai fost creat pentru eternitate. Crede că Dumnezeu a ales să ai o relaţie personală cu Iisus care a murit pe cruce pentru tine. Crede că indiferent ce ai făcut în viaţa ta de până acum Dumnezeu vrea să te ierte.

În al doilea rând primeşte. Primeşte-L pe Iisus în viaţa ta ca Domn şi Mântuitor. Primeşte iertarea Lui pentru păcatele tale. Primeşte Duhul Său, care-ţi va da puterea să-ţi împlineşti scopul în viaţa ta. Scriptura spune: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică” (Ioan 3,36).

Preot Ioan Popescu

Parohia Noiștat