POEZIE: În catedrala glaciară urc

În catedrala glaciară urc

Să-mi dezvelesc din inimă nectarul

Misterului să îi măresc hotarul

Setea să mi-o astâmpăr în amurg.

Arunc o piatră în lac, se nasc cer(c)uri

Expansiune în spaţiu limitat,

Deasupra arde cerul înstelat

Orchestră magistrală-n versuri.

Cutele se strâng în suflet dune

Se-nteţesc ca hula de pe lacuri

Spun o rugă când soarele apune

Crestele alpine îmi sunt leacuri,

Iruri fermecate pentru strune,

Balsamul sufletului pentru veacuri.