HOSMAN: Cuprinde satul în palma sufletului... Ia și o porție zdravănă de istorie și... peisaj

Dacă n-ai ajuns niciodată aici, o să vrei s-o faci! Să cuprinzi pe retină, ca-n palme, un sat, așa precum copilul jucăria preferată ori mai cu seamă mâna caldă a bunicii. Și asta pentru că din nou, Louis Guermond împreună cu aparatul său de fotografiat a ajuns prin părțile Hosmanului (satul cu... o grămadă de lemne) și acum ne dăruiește pitorescul acestui colț de ARDEAL prins în vraja unui sfârșit de vară...

Privește și tu și lasă-te purtat prin vraja colinelor domoale ce compun un concert perfect dirijat cu măiestrie duhul clădirilor și-al tradițiilor acompaniate de mrejele naturii blânde. Și nu pregeta! De ai vreme, pune-ți pașii-n traistă și ia-o fericit la pas prin Podișul Hârtibaciului, să te bucuri de frumusețea lui!...

Atestat încă din 1317, în anul 1456 Hosmanul a fost distrus în întregime de Vlad Ţepeş, deoarece localnicii s-au opus dorinţei acestuia de a-i supune. Satul a fost însă refăcut în 1479, conform unui document. Inventarul mobil al parohiei a fost predat scaunului Nocrich (din care făcea parte şi Hosmanul cu menţiunea până la repopularea comunei).

În anul 1500 satul Hosman a fost refăcut şi repopulat, având o populaţie de 14 familii, fiind comuna liberă. În anul 1532 populaţia Hosmanului a devenit egală cu cea din Nocrich, după ce în 1528 parohia din comună a recăpătat averea mobilă predată Nocrichului cu ocazia evenimentelor din 1479.

În anul 1722 conscripţia pentru impozit efectuată, arăta că în cele şase comune locuite de saşi (comuna Alţâna, comuna Nocrich, comuna Marpod, comuna Hosman, comuna Chirpăr, comuna Pelişor) existau 425 de gospodării săseşti şi 249 gospodării româneşti.

Așa cum aflăm de la istorici, în anul 1764 scaunul Nocrich hotărăşte, în înţelegere cu reprezentanţii Hosmanului, ca nici un om care locuieşte în afara comunei nu mai are dreptul să moştenească pământ aflat în raza comunei. Această interdicţie se datorează situaţiei creată de cei care, stabiliţi în altă parte, moştenind pământ şi neputând să îl lucreze, îl vindeau celor care dădeau mai mulţi bani, indiferent dacă erau sau nu din Hosman. S-a ajuns, în acest fel, la înstrăinarea unei părţi însemnate din hotarul comunal, fapt care l-a determinat pe judele din Nocrich să dea porunca de mai sus.