Versuri
Simt mirosul balsamului ceresc...
Doamne, Tu ai îmbrăcat copacii goi în îngeri albi, ai pus covor de viorele, ce stau în câmp ca niște moaște Tu, ne aprinzi în suflet candela de fericire
Firul dumnezeirii, al lăcrămioarelor și toporașilor, țes patrafirul ce învăluie dealurile în speranță.
Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic? Harul este turnat pe buzele Tale, Hristoase! mâinile Tale sunt fără de păcat, din care-Ți torni ecoul frumuseții peste natură, primăvară!
Soarele toarnă peste lume mirul ce va spăla păcatele...
Clipa eternității
Venise Paștele, Paștele de toți adorat, Natura toată cântă, cântă: HRISTOS A ÎNVIAT!
Atunci, îngerul sfânt se-apropie încetișor cu-mbrățișări fierbinți, cu-aripile scăpărând și sufletul mi-atinge.
Candela se-aprinde și-ndată simt de lacrimi calde ochii uzi
În clipa-atotputernică, a Învierii lui Iisus, porniră să țâșnească izvoare vii în mine, cerească bucurie, întreg trupul mi-a inundat.
De-atunci știu, știu cu adevărat, Hristos era în mine, viu și plin de har!
Potirul cerului
Vâslesc... printre anotimpurile mătăsoase ale sfintelor flori de primăvară sevă cerească îmi inundă sanctuarul sufletului. Mă îmbăiez cu lacrimile soarelui care curge șuvoi. Mă spăl pe ochi cu laptele de iasomie care mă binecuvintează cu puritate. Tămâie, smirnă și porfiră se despletesc tainic din potirul cerului și îmi îmbrățișează trupul.
Inima mea se ospătează din hrana îngerilor – dulcea armonie a primăverii.
Clasa a VI-a A, Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita
