Dragi cititori, Hristos a înviat!
Cu câteva săptămâni în urmă, ne-am aflat în Duminica Sfântului Apostol Toma, dar puțini dintre noi am fost atenți că de fapt această duminică a fost închinată și sfântului apostol și evanghelist Ioan. De ce? Acest sfânt apostol, deși a fost poate cel mai drag Domnului, nu are o zi de prăznuire cu roșu, cum au spre exemplu Sfinții Petru și Pavel, ci este serbat în fiecare an pe 8 mai, iar în acest an aceasta zi a fost chiar duminica numită în popor „a Tomii”. Am serbat așadar în acea zi doi dintre apostolii Domnului, pe Toma și pe Ioan. Cine este Sfântul Ioan și de ce era așa de drag Domnului Hristos? Sfântul Ioan, era fratele lui Iacob, fiu a lui Zevedeu și ucenic apropiat a lui Ioan Botezătorul. El a fost chemat ca să-i fie apostol, de însuși Domnul. Ioan va face parte mai târziu și din grupul restrâns al ucenicilor (alături de Petru și Iacob) luând parte la unele dintre cele mai extraordinare minuni și evenimente din viața lui Iisus (Învierea ficei lui iair-Marcu 5, Schimbarea la Față- Matei 17, sau rugăciunea din grădina Ghetsimani –Matei 26, Răstignirea). Tot Ioan, „ucenicul pe care îl iubea Iisus” (cum se supranumește în Evanghelia sa) este cel căruia îi va fi încredințată Maica Domnului, de către Domnul când era pe Cruce. În ultimele Sale clipe din viața pământească, Hristos a spus: „Femeie, iată fiul tău”. Apoi „Iată, mama Ta” și a privit la Ioan. De atunci Ioan a luat-o pe Maica Domnului în casa lui, și tot de atunci toți am primit-o pe Maria, de Mamă duhovnicească. S-au implinit astffel cuvintele profetice ale Împărătesei Cerurilor, rostite la Bunavestire: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”. De ce îi era Ioan atât de drag Domnului? Pentru că fiind tânăr avea trupul, dar și mintea curate de orice gânduri trupești. Acesta este și motivul pentru care Domnul Hristos o încredințează pe PreaCurata Sa Maică, lui Ioan. Pentru că semănau mult în curăție trupescă și sufletească. Sfântul Evanghelist Ioan, numit și apostolul dragostei, a scris, sub inspirația Sfântului Duh, cele mai duhovnicești scrieri din Noul Testament, fiind în egală măsură, pline de îndemnuri la iubire. În Evanghelia sa, sfântul Ioan surprinde foarte pe larg cele din urmă dorințe ale Domnului: „Dacă Mă iubiți, păziți-mi poruncile ”, „ De Mă iubește cineva, El va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și Noi vom veni la el și ne vom face sălaș la el ” iar în alt loc „Cel ce are poruncile Mele, și le păzește, acela este care mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu, și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui” (Ioan cap. 14) . Așadar una dintre ultimele dorințele ale Domnului a fost „Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele (1 Ioan 5,2-3)”. La ce se referă Iisus? „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții precum eu v-am iubit. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are: să-și pună viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc”. A doua dorință a Domnului Hristos, exprimată explicit în rugăciunea din gradina Ghetsimani a fost aceea ca să nu existe dezbinări între creștini : „Dar nu numai pentru aceștia (apostolii Mei) Mă rog, ci și pentru cei care prin cuvântul lor, vor crede în Mine; pentru ca toți să fie una, așa cum Tu Părinte ești în Mine, și Eu în Tine ” (Ioan cap. 17). Ultima cerere adresată Tatălui se referă la dorința Sa, ca Apostolii să fie împreună cu El în Împărația Sa „pentru ca să-mi vadă slava Mea, pe care Tu mi-ai dat-o; pentru că Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii ”. după cum ne putem da seama fiecare dintre noi, primele două dorințe ale lui Hristos sunt încălcate ăn fiecare zi, chiar de cei care ar trebui să stăruie în împlinirea lor. Oare ne mai putem numi creștini, dacă nu mai ascultăm de Hristos? Așadar, cum ar fi fost viața noastră, și a Sfintei Biserici, fără aceste frumoase cuvinte și învățături, fără îndemnurile atât de frumoase, ale Sfântului Ioan? Nu mai are rost să punem în discuție frumusețea Epistolelor Sfântului „Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble... Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El, la venirea Lui. Copii, nimeni să nu vă amăgească: Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu ”. Cu privire la cei care sunt căldicei în credintă, Apocalipsa, o altă carte atribuită Sfântului Evanghelist Ioan spune: „Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea... Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine... Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui ” (cap. 3) . Cu speranța că o mică parte din Iubirea și Lumina lui Hristos va rămâne în inimile dumnevoastră, vă îndemn pe toți să reluați mereu și mereu citirea Sfintelor Scripturi, și mai ales a scrierilor Sfântului Ioan Evanghelistul, pentru ale cărui rugăciuni, Doamne mântuiește-ne pe noi și lumea Ta, Amin!
