A vota sau a nu vota …

Cât de curând urmează să ne exercităm unul dintre drepturile considerate fundamentale pentru oricare dintre noi – dreptul de vot. După cincizeci de ani de comunism și douăzeci de capitalism ne ducem la urne cu același sentiment amar că indiferent pe cine votăm tot ăla „care trebuie” o să iasă, că votul nostru nu are nici o valoare și că nu poate schimba nimic din ce vor „ăia de sus”. Drept să vă spun, eu nu sunt de acord cu asta și am să încerc să explic. Dar, un pic de istorie … În România modernă, regalistă și independentă de după 1877 – adică acum un pic mai mult de 100 de ani – nu toată lumea avea drept de vot ca acum. Femeile, tinerii până în 30 de ani, persoanele care nu plăteau impozit la stat – nu aveau drept de vot. Pentru ei votau cei cu bani, care plăteau impozite și care îi reprezentau. Abia după 1900 a început să se schimbe câte ceva. Femeile au fost primele care au primit drept de vot. Dar nu toate ci doar cele care aveau școală, învățătoare, asistente medicale, funcționare publice. Apoi s-au modificat categoriile de vârstă pentru bărbații cu drept de vot. Iar dreptul de vot, așa cum îl știm azi, este opera comuniștilor care, prin anii 50, au introdus dreptul de vot pentru toți, așa cum îl cunoaștem astăzi. Însă tot comuniștii sunt cei care au pervertit dreptul de vot. De ce ? Foarte simplu. Toată lumea avea dreptul să voteze și se ducea voioasă la vot ca să aleagă dintre reprezentații P.C.R. sau … reprezentanții P.C.R. Pentru că alte partide nu existau. Într-un anume fel nici acum, la 20 de la căderea comunismului, nu prea avem alte partide. Chiar dacă, oficial, partidele istorice încă există, chiar dacă scena politică s-a îmbogățit cu noi partide, conducători și reprezentanți marcanți ale acestor partide provin din vechiul P.C.R. cu schimbare de macaz prin F.S.N.-ul post-revoluționar. Adică „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Și atunci, este de mirare că avem senzația că votul nostru nu are valoare? Tocmai, că de fapt are foarte multă importanță. Fără votul nostru cei care ne conduc nu ar avea dreptul să o facă. Noi suntem cei care îi alegem și le dăm voie să ne conducă. Și, firesc, votul nostru ar trebui să fie o alegere reală. Adică cel pe care îl alegem să merite cinstea de a fi ales să ne reprezinte. Pentru că este o cinste să-l consideri un bun cetățean al comunității, un membru reprezentativ al comunității. Din nefericire, puțini dintre aleșii noștri consideră o cinste faptul că le acordăm votul. Pentru că, deși noi suntem cei care îi alegem, ei nu ne reprezintă pe noi. Ei reprezintă partidul, grupul de interese sau interesul propriu iar votul nostru este trambulina lor spre bunăstarea personală sau a grupului din care fac parte. Și atunci, apare firesc întrebarea dacă nu ar fi necesară o modalitate de penalizare a unor astfel de comportamente? Sigur că ar fi necesară. Doar că ei s-au gândit mai repede, decât noi alegătorii, la așa ceva și ca urmare au votat legi ce nu ne permit să-i penalizăm prea ușor. Dar … se poate ! Nu uitați că avem dreptul să votăm. Și nu uitați că ei depind e votul nostru. Căci, dacă noi nu le dăm votul nostru, ei nu pot ajunge unde vor. Căci noi suntem, de fapt, cei ce avem puterea de a ne alege viitorul votând pe cineva care, nu doar că ne reprezintă dar, chiar vrea să dea ceva înapoi comunității care l-a votat. De aceea consider că, mergând la vot, mergem să alegem lideri ai comunității din care facem parte. Acasă, în familie, avem întotdeauna pe cineva care conduce și căruia alegem să îi acordăm încrederea noastră – tata, mama, bunicul sau bunica. Ei sunt cei care se gândesc la binele familiei și o face pentru toți și în numele tuturor. De ce să nu facem același lucru și la alegeri? De ce să nu alegem oameni care chiar vor să facă ceva pentru comunitate pentru că simt că sunt o parte a comunității? În ultimii ani, la vot, am ales răul cel mai mic. Pentru că, foarte probabil, majoritatea dintre noi am considerat că nici unul dintre candidații, din liste sau din fruntea listei, nu ne reprezenta cu adevărat. Pentru că foarte probabil nu l-am fi dorit pe nici unul ca și conducător. Dar, astea erau opțiunile … Și atunci alegeam, ceea ce ni se părea, răul cel mai mic. Bine, dar ce votăm dacă chiar nu avem ce vota? Dacă considerăm că nu avem motive să-i acordam votul nici unuia dintre candidați? Pe cine votăm? Sau nu mergem la vot, că e mai simplu? Nu uitați că la ultimele alegeri au votat mai puțin de 50% din alegătorii cu drept de vot. Nu cred că a nu merge la vot este așa de simplu. Înaintașii noștri s-au străduit mult ca noi să ne putem exprima opțiunea cu privire la cine să ne conducă. Și noi? Ce facem? Nu votăm? Mi se pare un gest de lașitate. Mai degrabă mi s-ar părea firesc ca toți cei care avem acest drept să mergem la vot. Pentru că de fapt, dreptul de vot este și un drept de opinie. Este dreptul nostru la opinie. Cu privire la calitatea de conducător a candidatului. Cu privire la calitatea lui de a ne reprezenta. Iar el, atunci când se înscrie pe liste asta face, ne cere opinia cu privire la aceste calități și se angajează să ne dea ceva înapoi pentru votul nostru. Nouă, celor care îl alegem, și comunității din care face parte. Ar trebui cu toții să mergem la vot și să ne exprimăm opțiunea. Iar, dacă este cazul, să punem ștampila pe toți candidații sau pe nici unul – adică să ne anulăm votul – ca să arătăm că nu avem ce alege. Sau să avem un pătrățel în care să scrie „Nu sunt de acord cu nici unul dintre candidați”. Sau, și mai firesc, să se adune toți cei cu opinii asemănătoare, să propună candidatură unui om în care au încredere, să-l susțină și să-l aleagă. Nu doar propunerea de candidați a unui partid are valoare. Putem propune și vota pe cineva dintre noi. Poate fi vecinul, prietenul, colegul de muncă … Oricine căruia, majoritatea, i-ar încredința cinstea de a ne reprezenta comunitatea. De aceea consider că toți cei care avem dreptul de vot avem și obligația să mergem la vot. Votul fiecăruia dintre noi este cel care poate face diferența pentru următorii ani. Votul fiecăruia dintre noi are valoare.

#Mai2016