Sfânta Lumină de la Ierusalim
În mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazută atât de credincioăi, cât şi de necredincioşi. Este minunea care uimeşte toată mintea şi dovedeşte oamenilor până la sfarşitul veacurilor că Hristos, lumina lumii şi Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică. Despre felul cum se săvârşeşte această minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormântul Domnului, s-a scris prea puţin. Nici în zilele noastre nu se vorbeşte cât s-ar cuveni despre această negrăită minune. Poate tocmai pentru că este o minune publică, văzută de toţi şi verificată, asupra căreia ortodocşii nu au nici o îndoială! Sau, poate, pentru a nu crea discuţii şi controverse omeneşti inutile asupra acestei sfinte minuni. Biserica Ortodoxă din Ierusalim nu acceptă nici un fel de publicitate zgomotoasă, nici discuţii şi scrieri polemice pe aceasta temă. Cine crede în Hristos şi voieşte să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în dreapta credinţă, să meargă la Mormântul Domnului şi v-a vedea minune negrăită. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Se stie că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumină nu se aprinde decât numai la ortodocşi, ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică. Mormântul este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini - un arab, un turc şi o persoană din partea statului Israel. Ei verifică toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifică lespedea Sfântului Mormânt şi controlează corporal pe arhiereul grec care presară vata pe mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu două mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceară şi sigilii la capete, în formă de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului până când se aprinde Sfânta Lumină. Procesiunea pentru Vecernia Sâmbetei Mari se formează la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toţi slujitorii se îmbracă în odăjdii albe. La ora 9 dimineaţa procesiunea se porneşte spre Biserica Sfântului Mormânt. Înainte merg patru “dragomani”, civili greci, în ţinută specială, cu toiege metalice în mâini, pentru a anunţa începerea procesiunii: apoi urmează doi diaconi care duc pe mâini Sfânta Cruce care are în ea lemn din Crucea Mântuitorului. Apoi urmează cortegiul sutelor de slujitori, care străbate culoarul viu al miilor de închinatori, ce umplu toate uliţele, curtea, biserica, galeriile.În biserică, slujitorii, în frunte cu Patriarhul, se opresc în faţa Sfântului Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt pe partea dreaptă, în sunetul clopotelor, cântând “Învierea Ta, Hristoase. Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim”. La a treia ocolire se cântă imnul vecerniei de la vohod “Lumină lină a sfintei slave…”. Apoi patriarhul cu toţi slujitorii se retrag în altarul bisericii ortodoxe de vizavi şi stau în aşteptare. Între timp, vin diferiţi delegaţi oficiali, autorităţi locale şi bisericeşti armene, romano-catolice şi copte. Miile de credincioşi stau cu felinarele speciale în mâini să ducă acasă, în ţara lor, Sfânta lumină. Cei mai mulţi însă, ţin în mâini câte un mănunchi de 33 de lumânări albe, legate între ele acest mănunchi simbolizând numărul anilor pe care i-a trăit Mântuitorul pe pământ. În jurul orei 12, în timp ce preoţii stau la vohod de la altarul Bisericii Învierii până la Sfântul Mormânt, patriarhul se dezbracă de omofor şi de mitră, şi rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Apoi este condus de doi diaconi şi de eclesiarhul bisericii în faţa Sfântului Mormânt. Aici, mai întâi este controlat peste tot de poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor oficiali armeni, romano-catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc. Apoi patriarhul desigilează uşa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceţilor şi intră în prima încăpere, numită “Capela Îngerului”, însoţit, după tradiţie, de un arab musulman. Diaconii şi eclesiarhul rămân afară, la uşă. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argint şi se duce la altar, unde se păstrează până la Paştele anului următor. Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespedei Sfântului Mormânt, iar musulmanul rămâne în Capela Îngerului şi supraveghează. Se sting toate lumânările, candelele, luminile, în biserică se face o mare tacere. Emoţia minunii cuprinde pe toţi. Toţi se roagă strigând “Doamne, dă-ne Lumina!” “Să vină Lumina!”, “Trimite-ne din cer lumina!”Dupa 15-20 de minute de fierbinte rugăciune, toată lumea din biserică observă o lumină puternică, ca o scânteie luminoasă de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii, în mulţime se aud glasuri de emoţie în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o subţire rază de foc. Coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata presărată deasupra. Deja vata şi lespedea se încarcă de o rouă divină, în timpul rugăciunii. În această clipă Sfânta Lumină a venit! Minunea s-a săvârşit! Mulţimile aşteaptă cu nerăbdare Sfânta Lumină, cu mâinile întinse. Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă de o flacără galben-verzuie, care timp de câteva minute nu arde. Apoi pune vata aprinsă în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezenţa musulmanului, iar cupele aprinse le dă, pe două ferestre mici, afară, la cei doi diaconi ortodocşi. Aceştia duc o cupă la Sfântul Altar, iar a doua la biserica Sfinţilor Împărati Constantin şi Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în faţa Sfântului Mormânt cu cele două făclii aprinse şi strigă de trei ori: “Veniţi de luaţi lumina!”Minunea continuă, în clipa când patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele şase candele ale ortodocşilor de deasupra, o parte de lumânări din sfeşnice şi candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh şi îl duc în Sfantul Altar, în cel mult trei minute, toti credincioşii adunati aprind felinarele si buchetele de cate 33 de lumânări. Biserica este parcă o flacără vie. Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal. Tot acum iau Sfânta Lumină de la patriarh, romano-catolicii, armenii şi copţii şi o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul. Timp de două ore se scurg zeci de mii de pelerini prin faţa Sfântului Mormânt, cu Sfânta Lumină în mâini şi cu căldura credinţei în inimi. Pelerinii se întorc la gazdele lor, cu feţele luminate şi cu făclii aprinse, zicând fiecare în limba sa: “Slavă Ţie. Mântuitorule, pentru această negrăită minune!”
Material preluat de pe creştinortodox.ro
