O delegaţie oficială franceză în Săsăuş! Este patrimoniu local în slujba comunitatii? Cum?
Joi seara, în 21 aprilie, o delegaţie oficială franceză condusă de o echipă a Consiliului Judeţean Sibiu, coordonată de dna Dana Lupică, şef serviciu Strategii, Dezvoltare economică şi socială, a vizitat în satul Săsăuş – comuna Chirpăr, circuitul turistic “Săsăuş – patrimoniu în pericol”. De vizită se ştia de circa o lună, programul oficial fiind intens discutat şi analizat atât de delegaţia oficială franceză cât şi de instituţiile culturale din judeţul Sibiu; un program de trei zile în judeţ, în care o echipă din Consiliul Departamental Ille et Vilaine – Bretania – Franţa formată din Marta Jouhier - responsabil relaţii externe, Pascale Tumoine - responsabil cu valorificarea patrimoniului şi Pascal Geraud - Serviciul de pedagogie a mediului, urmau să cunoască realităţile sibiene. Relaţiile de cooperare între Departamentul francez şi judeţul Sibiu sunt vechi, imediat după decembrie 1989, o serie de comune înfrăţindu-se cu localităţi din Franţa, între acestea fiind Moşna, Marpod, Bruiu, Bîrghiş, etc. Primăria comunei Chirpăr, Asociaţia Obştea Satului Săsăuş şi Parohia Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” Săsăuş au înţeles importanţa acestei vizite; pregătirile pentru vizită s-au făcut atent, nefiind neglijate aspecte importante, ce trebuiesc avute în vedere în pregătirea oricărei vizite turistice într-o localitate. Satul Săsăuş a implementat două proiecte turistice: “Săsăuş – patrimoniu în pericol” cu cofinanţare de la Ambasada Franţei (cu sigla bufniţei) şi traseul tematic de încurajare a turismului “Pe urmele pictorilor Grecu din Săsăuş, pe calea Sighiului” cu fonduri nerambursabile, prin FEADR – G.A.L. Microregiunea Hârtibaciului. Ambele trasee au necesitat eforturi financiare şi organizatorice dar şi de înţelegere a realităţilor locului, eforturi materializate într-o paletă largă de realizări: 10 locuri de popas (8+2), panouri cu hărţi şi texte în 4 limbi, săgeţi indicatoare, panouri de semnalizare şi materiale de promovare diverse. Deşi comuna Chirpăr (în ansamblu) nu este integrată în circuitele turistice şi nu a beneficiat de acorduri internaţionale, administraţia publică locală a înţeles importanţa activităţilor non-agricole şi a încurajat activităţile turistice desfăşurate de diverşi actori (asociaţii sau persoane fizice şi juridice). Sărbătorile “Fiiilor satului” organizate şi “Ziua Laptelui Săsăuş” (2013) au demonstrat capacitatea organizatorică şi de mobilizare a comunităţilor, dar şi ospitalitatea şi deschiderea localnicilor faţă de oaspeţii veniţi să cunoască modul de viaţă al localnicilor dar şi patrimoniul local. Delegaţia a fost întâmpinată în parcarea dinspre Nou Român, loc de belvedere a crestei Făgăraşului – Alpii Transilvaniei, după cum i-a descris geograful francez Emmanuel de Martonne (el a contribuit la desenarea graniţelor din 1918-1921). Însoţită de primarul comunei Chirpăr, Chirion Stănuleţ, şi preşedintele Asociaţiei Obştea Satului Săsăuş, Gheorghe Donu, delegaţia a vizitat o parte din traseul circuitului. Cu atelajul săsăujanului Liviu Albu (care cu această ocazie a făcut o reparaţie capitală căruţei) oaspeţii au fost plimbaţi, ghidajul fiind făcut direct în căruţă; la fiecare loc de popas s-a făcut câte oprire şi o şedinţă foto. Pe uliţa Olăreşti s-a prezentat tradiţia ceramicii de Chirpăr- Săsăuş (acum nu mai sunt olari, deşi lut este din abundenţă); în locul numit “la Turn” s-a amintit de vechea bisericuţă de lemn, ce a ars, românii rămânând fără biserică. În cimitirul – Muzeul Crucilor, cel mai mare cimitir românesc din podişul Hârtibaciului, întreaga delegaţie a admirat peisajul natural al Carpaţilor, peisaj nefragmentat de efemerele construcţii umane. Coborând la biserică, preotul Alexandru Copaceanu a fost ghidul delegaţiei în cunoaşterea trecutului bisericii, o biserică ce la orice cutremur poate să dispară. Este şi singura biserică ortodoxă ce deţine o documentaţie tehnică completă, avizată de toate forurile pentru reabilitarea construcţiei şi restaurarea picturii. Dar nu sunt fonduri, parohia mică neavând capacitatea de a susţine proiectul cel mai important al comunităţii. Deplasarea inedită în scârţâitul şireglelor căruţei şi fornăitul iepelor, a oferit o privire de ansamblu a satului cu casele care dispar (multe în ruină), a uliţelor deja dispărute (pe locul lor ivindu-se adevărate grădini, ce nu le mai descoperi vechile garduri), a ultimelor bivoliţe (majoritatea proprietatea unui săsăujan ce a depăşit demult nouă decenii, dar vioi şi harnic), a unui monument al eroilor protejat de o creplă, etc. În centrul satului, pe locul vechii bătălii – descrise de Camil Petrescu, în cel mai celebru roman al lui: “Ultima noapte de dragoste întîia, noapte de război”, Asociaţia Obştea Satului a refăcut fântâna cu cumpănă şi a pus o mică placă … Capitolul este providenţial: “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”. Lângă vechea bisericuţă greco-catolică, funcţionează un punct de informaţii turistice, aici orice grup organizat putând să descopere o expoziţie permanentă cu documente de arhivă şi imagini despre satul Săsăuş şi împrejurimi. În pasul cailor ţinuţi în frâu s-a discutat de trovanţii care l-au inspirat pe Brâncuşi în opera lui, dar şi de singurile locuri de popas făcute din piatră … din România, un efort pe care nici un ghid turistic nu-l consemnează, încă. Este efortul unei comunităţi care nu vrea să dispară. Este povestea unui sat – ca multe altele de pe Ardeal – care a fost locuit de saşi (până acum câteva secole), este locuit de români şi – oare - de cine va fi locuit? Cine vor fi moştenitorii noştri? Noi ştim! Important este cum să predăm această moştenire? Aşteptările gazdelor de la această vizită au fost imense. Timpul a trecut repede, când sunt multe de povestit şi împărtăşit. Ne-am promis că vom fi foarte atenţi în organizarea altor vizite (timpul scurt şi insuficient, traducerea selectivă şi trunchiată, etc.) pentru că mesajele noastre sunt foarte importante. Există două atitudini faţă de patrimoniu, una pasivă (de expectativă şi non-implicare) şi una activă (de asumarea responsabilităţilor). Rar veţi vedea – în România – polemici pe această temă. Chiar dacă satul este mic, în Săsăuş există această polemică şi noi nu ne sfiim să ne “luptăm” pentru patrimoniu local! Mai sunt multe de făcut pentru o adevărată infrastructură turistică în Săsăuş (nu sunt pensiuni, restaurante, locuri de campare, etc) dar începutul a fost făcut. Strigătul mut – de disperare – al săsăujenilor a fost auzit! Cine ne-nvaţă cum să ne salvăm patrimoniul? Vizitaţi Săsăuşul “cel mai frumos sat de poveste”!
