Lumină divină….
Eu nu cutez nici ochii să-i ridic să văd cum chinui răstignit pe cruce, îţi simt durerea şi spaima de răscruce, dar tu Iisuse rabzi…nu spui nimic… N-ai spus nimic, nici când de farisei ai fost batjocorit, nici când spinarea, fără milă ei ţi-au biciuit, nici când cu numeroase pietre-ai fost lovit. Ai ridicat fruntea spre ceru-nsângerat, pentru omenire-n gând Tu te-ai rugat, chiar dacă spinii îţi ardeau pe frunte, din lacrima durerii, ai făcut punte, deşi adânc în carne ţi-au intrat, zâmbind, plecat-ai capul şi-ai iertat… A trebuit să sfârşeşti în suferinţă, Pentru păcatele noastre făcute, poate cu bună ştiinţă… De ce pe cruce a trebuit Să fii răstignit? Sunt întrebări la care, răspunsuri, n-am primit…! Grea şi-mpovărată de păcate, a trebuit s-o duci pe-al tău spate, deşi ştiai, of, ştiai…că vei fi răstignit… Şi astăzi, iată, ce vedere minunată în preajma nopţii de-nviere ni se arată: Lumină divină prin nouri se strecoară, alai de îngeri din stele se coboară şi-n cor, cu bucurie ne vesteşte, că Domnul Iisus a înviat din morţi, iar moartea Lui ne-a absolvit pe toţi…
