Pomenirea morţilor în Postul Mare

În Postul Mare, în care cu toţii ne pregătim pentru sărbătoarea Învierii Domnului, ne-am obişnuit să nu-i uităm şi să-i pomenim şi pe cei dragi din familie, plecaţi în lumea veşniciei. Pomenirea morţilor în sâmbetele din perioada postului mare, are rădăcini vechi în tradiţia noastră.Postul Mare este, un timp al rugăciunii, al pregătirii sufletului şi trupului pentru una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii: Învierea Domnului. O perioadă în care e nevoie de schimbare în viaţa fiecăruia dintre noi. E nevoie să fim mai buni, mai sinceri cu noi şi cu ceilalţi, să dăruim mai mult, să oferim mai mult timp celor de lângă noi. Şi dacă în aceste zile ne străduim să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, prin rugăciune, e bine să nu-i uităm nici pe cei dragi nouă, plecaţi din lumea aceasta, şi să-i pomenim. Nu cred să existe familie care să nu facă măcar o pomenire la biserică într-una din sâmbetele din Postul Mare, rânduite tocmai pentru aceste slujbe speciale, aşa cum n-ar trebui să existe mormânt necurăţat şi nepregătit pentru sărbătoarea Învierii. Pomenirea celor adormiţi este o datorie de suflet a fiecărui creştin de aceea, în Postul Mare, cu precădere, această datorie este respectată cu sfinţenie. Aducerea aminte, pomenirea lor în rugăciune constituie un prilej de comuniune, de legătură spirituală cu cei răposaţi. Rânduiala Bisericii, ca în fiecare dintre sâmbetele Postului Mare să se facă slujbe speciale de pomenire a morţilor, se împleteşte cu tradiţia populară românească împământenită şi respectată cu sfinţenie,tot acest şir de pomeniri începând, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşatei Judecăţi şi se încheie în sâmbăta lui Lazăr. În fiecare dintre aceste sâmbete, oamenii aduc la biserică jertfe, se oficiază slujbe de pomenire pentru cei adormiţi şi se aprind lumânări.În tradiţia populară, legat de perioada pomenirii morţilor, trei aspecte sunt foarte clare: cerurile sunt deschise, Dumnezeu îţi ascultă şi îţi îndeplineşte orice rugăminte, iar sufletele celor adormiţi îşi găsesc liniştea. Pentru slujba de pomenire, femeile aduc la biserică vin, colaci şi colivă, toate având semnificaţii speciale în tradiţia ortodoxă.Vinul şi pâinea sau colacii sunt o prefigurare a Sfintei Liturghii, când devin Trupul şi Sângele Domnului, coliva, făcută din boabe de grâu, este simbolul Bisericii, aromatele din care este făcută simbolizează darurile Bisericii iar în boabele de grâu îi regăsim pe cei pe care îi pomenim. Lumânarea, care însoţeşte toate aceste daruri, este semnul Luminii Învieri lui Hristos prezent în vieţile noastre.

#martie2016 #ortodoxiapevaleahartibaciului