Gânduri răzleţe

Nimic mai omenos, mai frumos şi creştinesc decât să asculţi poveşti tare de demult, spuse de gurile poleite cu înţelepciunile unor vrednici ţărani bătrâni ai satelor. Deci ale acelor oameni care şi-au lăsat amintirile şi învăţăturile în păstrarea nepoţilor şi strănepoţilor. Iar norocul meu a fost că mama şi tata le-au semănat întru totul părinţilor lor. Ca urmare, am încercat să fiu şi eu ca ei, izbutind să văd lumea prin lumina sufletului, să exprim ceea ce simt cu ajutorul cuvintelor scrise în gazete şi a vorbelor rostite la radio pe calea undelor. Dar, haideţi, să vă mai spun încă ceva: îmi pare a fi tare măreţ acel ţăran român care atunci când munceşte se roagă doinind! Iar eu am avut norocul să-i găsesc şi să-i ascult, făcându-mi timp pentru a le pricepe şi înţelege tăcerile şi spusele. Aşa se face că au rămas în amintirile mele oameni tare faini, între care şi câţiva „plugari-orăşeni”, precum agniţenii Vlad Moise şi Nicolae Popovici de pe „Climăs”, Sabin Mădăraş de pe „Hotarul dealului cu nisip”, Ion Mititelu şi Nicolae Popovici din păşunea „Hevăzului” , Wagner Rudolf din „Casa de deasupra Holdobanelor”, familile sătenilor hârtibăceni Ticuşan şi Avram din Vărd, Vaida din Veseudul văii sărate a Olbocului, Părău şi Ţerbea din Coveş, Roman, Zolya şi Prişca din Bârghiş, Nistor, Vanga şi Vasiu din Beneşti, Tecoanţă şi Muller din Alţâna, Rogoz, Zbârcea şi Bârsan din Retiş, Scutea şi Stănuleţ din Chirpăr, Dragoman din Ţichindeal, Giurgiu, Borghină şi Nistor din Vurpăr, Galea şi Sava din Marpod, Sopa din Ilimbav, Raicu şi Achim din Ghijasa de Jos, Rogozan şi Băzărea din Ighişu Vechi. Revenind la nevremurile de acum, voi spune că văzând, citind şi auzind câte grozăvii se petrec în lumea asta mare, care parcă nu mai biruie să ne încapă pe toţi, am dat în „prostescul” obicei de a redacta manuscrisul intitulat „Jurnal de Război, în vremuri de aparentă Pace”. Cea mai recentă consemnare încercând să prezinte două mult prea triste şi înspăimântătoare posibile întâmplări, pe care iresponsabilii conducători ai ţării mele mereu le iau în derâdere, transfomându-le într-un fel de glumă. Iată despre ce este vorba: liderii de la răsărit ne tot ameninţă că într-un eventual conflict militar, mai întâi bombardează Baza Militară NATO de la Deveselu, după care ne scufundă flota de război din Marea Neagră. Stau şi mă întreb: Să nu fi aflat ei că nu mai avem nici măcar flotă comercială şi de pescuit, darmite de război?! Iar de nu mă cred că-i aşa precum spun, le dau eu un nume şi o adresă precisă să întrebe acolo cu glas răstit unde-i tot ce am avut şi acum nu mai avem! Atunci când pe valurile mărilor şi oceanelor lumii „pluteam” pe locul 7 şi cu mari foloase. Pentru că ce sunt, ceea ce avem acum, dacă nu o nimica toată?! Două, trei fregate „second hand” şi un cochet vaporaş decorativ, echipat cu catarge şi pânze, frumos şi respectuos botezat „Bricul Mircea”!

#martie2016