DANSUL GENERAŢIILOR CU JOCURI CÂNTECE ŞI DESCÂNTECE
- Apr 4, 2016
- 3 min read
DSCN3131
A XI- ediţie a spectacolului agniţean care-i readuce în fiecare primăvară, pe scena Casei de Cultură „Ilarion Cocişiu”, pe cei plecaţi prin alte părţi, alături de cei care fac primii paşi în ritm de joc popular, s-a desfăşurat cu casa închisă dar cu foarte multe aplauze la scenă deschisă. Au fost aplaudaţi preşcolarii, pentru nonşalanţa cu care jucau şi pentru farmecul micilor stângăcii, la fel ca cei care au petrecut multe ore pe scenă, aplaudaţi pentru frumuseţea şi virtuozitatea interpretărilor. Spectacolul a început cu elegantul dans de salon Romana, un remember al anilor 1850, când elita intelectualilor din Transilvania, preocupată de cultivarea identităţii naţionale, punea în valoare frumuseţea jocului popular, compunînd dansuri inspirate din folclor. Dansul Romana s-a născut în casele paşoptistului Iacob Mureşianu, prin adaptarea figurilor coregrafice ale jocurilor Ardeleana, Învârtita, Braşoveanca, Haţegana. Pentru acest moment artistic tinerii din ansamblul Cununa şi-au procurat haine de epocă, încântând spectatorii prin ţinută şi prin eleganţa paşilor de dans. A urmat un încântător moment coregrafic „Pasărea albastră” prezentat de mica balerină Iarina Goga. Momentele coregrafice de dans şi balet au fost continuate de jocurile şi cântecele populare de pe Valea Hârtibaciului prezentate de păstrătorii tezaurului folcloric , ansamblurile Cununa, Hârtibaciul, elevii Şcolii Gimnaziale GD Teutsch, Clubul elevilor din Agnita, Grupul Vocal al Şcolii Populare de Arte Ilie Mincu şi Grupul Vocal al Casei de Cultură din Agnita format din solistele Maria Lăstun, Maria Gherghel, Teodora Sasu şi Cezara Cernea. De aplauze binemeritate s-au bucurat veteranii ansamblului Cununa, reveniţi pe scena din Agnita cu bucuria retrăirii momentelor în care au reprezentat la cel mai înalt nivel folclorul Văii Hârtibaciului. Alături de ei a urcat pe scenă solistul Marcel Părău, emoţionat ca de fiecare dată când vine să cânte în faţa celor pe care îi iubeşte şi-l iubesc, pentru autenticitatea şi frumuseţea cântecelor interpretate. După o scurtă pauză a urmat un moment muzical – coregrafic, un tablou ancestral al satului în care s-a născut veşnicia. Tabloul intitulat „Apa – izvorul vieţii” a fost inspirat şi preluat din cartea „Viziuni străvechi” a scriitorului Gherasim Rusu Togan. Folosind motivul apei purificatoare, simbol al curăţeniei spirituale din comunităţile vetrelor româneşti, autorii şi realizatorii acestui tablou au reuşit să prezinte un set de valori cultivate de-a lungul timpului şi păstrate în memoria satului. Ritualurile, credinţele şi obiceiurile satului tradiţional au fost minunat prezentate de actorii acestui tablou, compus dintr-o succesiune de scene reprezentative pentru viaţa comunităţilor săteşti. Izvoarele apei curate sunt căutate de un tânăr neîntinat, purificat el însuşi trupeşte şi sufleteşte de o „descântătoare” femeie credincioasă, şi întărit de aceasta cu puteri magice, care se lega „să-i dau pământului inima, iar el să-mi dea neprihănitele izvoare”. Aceeaşi „descântătoare” săvârşeşte ritualul de purificare a fântânii, dând apei puterile magice de curăţenie trupească şi sufletească. O scenă semnificativă a prezentat întâlnirea obştii satului, unde se luau hotărâri privind viaţa comunităţii, claca pentru ajutorarea văduvelor, paza hotarelor cu jurământul de cinste al celor împuterniciţi s-o facă. Din tablou n-a lipsit scena descântecului, menit să-l întoarcă la familie pe cel ce a apucat pe căi greşite, şi nici cel făcut pentru întărirea copilului nounăscut. Toate scenele au fost însoţite de cântece şi ziceri ritualice dar şi de jocuri şi cântece de petrecere. Rolul principal, în acest tablou, i-a revenit Eugeniei Ghişa, care a reuşit să prezinte imaginea autentică a descântătoarei şi împreună cu soliştii Ioana Bogdan, Florin Părău şi Robu Florin Zamfir şi membrii ansamblului Cununa au relizat o frescă a satului arhaic transilvan, în care obiceiurile şi legea pământului determinau viaţa comunităţii. Calităţile muzicale ale soliştilor şi iplicarea lor au dat valoare tabloului muzical- coregrafic. Spectacolul, încadrat între două momente istorice, primul al valorificării culturii populare pentru edificarea celei naţionale şi al doilea prezentând perenitatea acestei culturi în vatra satului românesc, a fost foarte bine realizat de prof. Ioan Sârbu care a conceput scenariul şi l-a regizat împreună cu profesorii Doina Părău şi Florin Părău ajutaţi de orchestra Casei de Cultură condusă de Nicolae Vâştea. A fost un spectacol care i-a făcut pe agniţeni să fie mândrii de valorile culturale ale oraşului lor.
Comments