Text și foto culese de prof. Mircea Drăgan Noiștețeanu
FOAIE VERDE GRÂU CURAT, Rău, maică, m-ai blestemat De-am ajuns să fiu soldat; Tot prin codru-nstrăinat Stau în armă rezemat. Când dă soarele în seară, Toata lumea-i la primblare, Numa eu în patrulare, Cu arma pusă-n spinare. Leica-mi face-o întrebare: Ce plângi , soldate, cu jale, Ori ţi-i grea arma-n spinare? Nu mi-i grea arma-n spinare, Ci mi-i dor de casă tare, C-am lăsat trei sorioare; Trei surori şi o cumnată Ş-o drăguţă de nevastă. Surorile m-o uitat Şi nevasta m-o lăsat. Plânge pământu’ sub mine, C-am ajuns singur pe lume; Şi eu plâng deasupra lui C-am rămas al nimurui. Dan Ioan, 75 de ani,Retiş, 2 VIII 1981 (notat de el in 1926)
